Monthly Archives: Apr 2016

Marius Gabor este amorezat de dragul ploii

copertaÎntr-o seară de decembrie, anul trecut, Marius Gabor a trăit intens emoția intrării în mediul literar, prin selectarea prozei sale de către juriul Concursului IDC. Antologat în „Primul unșpe”, încurajat de familie și prieteni, a decis să debuteze în volum propriu.

Într-o scurtă declarație despre acest debut, Marius spune ce simte și crede:

Debutul într-un volum personal are pentru mine multe semnificaţii.
Ţinând cont că majoritatea textelor sunt scrise la pers. I, singular, pot să spun că este un exerciţiu de sinceritate pe care am încercat să-l duc până aproape de desecretizarea convingerilor mele intime. « Amor de dragul ploii » nu este o ficţiune, chiar dacă pe alocuri îmbracă forme pamfletare sau idilice. Am scris despre iubirile mele, regretele mele sau momentele care mi-au marcat existenţa, dar şi despre pierderea unor repere. Această carte nu este altceva decât exprimarea nevoii de comunicare. A unei nevoi care nu vine dintr-o chemare lăuntrică sau metafizică, ci din convingerea că, poveştile scrise şi publicate, au propriul lor destin stabilit de judecătorul suprem – cititorul, care poate să fie complet diferit de cel al autorului.

Îmi place foarte mult literatura franceză, rusă şi britanică. M-au cucerit Victor Hugo, Tolstoi, Oscar Wilde, dar şi Octavian Paler, Mihail Sadoveanu sau Radu Tudoran. Îmi este foarte greu să mă desprind de marii clasici, dar atunci când citesc operele unor autori contemporani, realizez cât de vie este literatura, cât de maleabilă şi cât de mult sau de puţin rezonează cu aşteptările fiecăruia dintre noi. M-am regăsit în fragmente desprinse din opera lui Balzac, dar şi din a lui Mircea Cărtărescu. Mă inspiră umorul lui Romain Roland şi al lui Charles Dickens. Îmi place fluiditatea lui James Clavell, acurateţea lui Al. Dumas, dar şi profunzimea lui Louis Ferdinand Céline.

20 mai, 2014

sursa: www.semnebune.ro

Amor de dragul ploii – Bookfest, 2014

Până la urmă, nu e mare filosofie să scrii o carte. E drept că, dacă mă gândesc la zilele premergătoare lansării primei mele cărţi, din primăvara anului 2014, n-aş mai spune acelaşi lucru… Ce m-a determinat să fac pasul ăsta? Poate orgoliul, poate nevoia de comunicare. Depinde cine întreabă… N-aş vrea să intru în amănunte şi nici să spun că această nevoie a fost mai presus de orgoliu, dar a fost unul dintre motoarele care m-au pus în mişcare, după o lungă bătălie pe care am pierdut-o lamentabil. Cu cine? N-are importanţă, cert e că nu-mi rămânea altceva de făcut  decât să aleg între a-mi pansa rănile sau a-mi expune gândurile de-a lungul şi de-a latul celor şaizeci şi ceva de articole de proză scurtă şi de poezie. Am ales calea cea mai grea şi, pe bune, chiar nu-mi pare rău…

lansare Amor de dragul ploii

 Lansarea în sine, la fel ca majoritatea lansărilor ce au loc în târgurile de carte, n-a fost la fel de spectaculoasă precum emoţiile mele. Înconjurat de câţiva prieteni şi foşti colegi de şcoală, m-am lăsat purtat de freamătul muşuroiului din clăduirea de la Romexpo şi am încercat să las o impresie bună, dacă nu ca prezenţă scenică (sic), măcar ca o pată de culoare care aducea ceva din inima Bucovinei, în inima Bucureştiului.

C-a fost sau nu hârtia albastră, acum, după doi ani de la eveniment, pot să spun cu mâna pe inimă, c-a fost un moment unic şi că, indiferent de ce mă aşteaptă de acum înainte, Bookfest 2014 va fi mereu în memoria mea, drept cea mai frumoasă lansare din lume.

S-o las aşa? O las… Până la urmă, să te consideri buricul pământului nu e chiar o crimă.

Recent Entries »