Nearly got f……g everything!


Dacă zilele trecute scriam despre meciul nostru din etapa a 10-a cu gândul la Liverpool și la imnul lor, azi, după mai bine de 24 de ore de la terminarea meciului, altele mi-s gândurile… Și ca să n-o mai aburim pe aici, că avem și alte treburi și io și domniile voastre, scurt, concis și clar: ”Nearly got fucking everything!”. Da, da… Numai replica lui Tom Shelby o am în cap. Pe repeat.

Etapa a 10-a avea să consemneze debutul returului DNS. După o vacanță de vară presărată cu plecări spre alte zări și cu veniri de forțe proaspete din propria pepinieră, primul nostru meci avea să se joace împotriva echipei C. S. M. Galați, un team clasat pe locul 4, care, la un moment dat, fusese câteva etape bune din prima parte a campionatului pe prima poziție.

Nu știu cu ce gânduri veniseră gălățenii la Humor, bănuiesc totuși, din ce am văzut de pe marginea terenului, că se așteptau să repete figura din tur, când ne administraseră un sever 76-7. Nemeritat, zic eu, dar nu mai contează. Și cred că așteptările le fuseseră cumva împlinite. Pana mea, când ai 14-0 la pauză, cum naiba să n-ai mintea limpede ca o dimineață de toamnă la Voroneț? ”Perfectly splendid!” spunea, precum personajul din ”The haunting of the Bly Manor”, prietenul meu de la C.S.M. Galați, Nistor Ioniță, care ne-a și marcat eseu, numai că…

Măh, cu riscul de a mă repeta, vă spun ceva. Și cine are urechi de auzit, bine, cine nu, la fel de bine: pe Stadionul Tineretului din Gura Humorului este o singură favorită: Rugby Club Gura Humorului. Poate să vină și mama lu` Hurricanes, că tot noi suntem ăia șmecheri. Noa, acu faceți bine și exploatați-vă simțul umorului, nu vă panicați, dar, să știți, pe bune acu, vocea lui Andrei Varvaroi spunându-le mânjilor, înainte de a intra pe teren, că ei sunt singurii favoriți de pe acest teren, va fi pe vecie marcată în pereții vestiarelor ce sunt uneori prea mici pentru războiul atât de mare al acestor băieți cu ei înșiși…

Nu vreau să vorbesc prea mult despre primele 40 de minute. N-am chef. Dar despre a doua repriză aș vorbi o săptămână! O lună! Un an! Ho! La 14-0, cum să spun, că poate nu-s toți specialiști în rugby, e ca și cum ar fi 2-0 la fotbal. Scorul cel mai periculos. Din toate punctele de vedere, dar cu precădere, mental. De ce? Simplu: la 2-0 o lași mai moale, dacă tu ești cel care conduce, că, na, pnm, cîte șanse sunt să iei trei boabe și să pierzi?; pe de altă parte, dacă ești condus cu 2-0 poți să-ți imaginezi că n-ar fi chiar imposibil să egalezi dacă marchezi o dată. Și de aici toată nebunia…

N-o să diminuez meritul oaspeților noștri, superiori ca gabarit, dar nici nu mă pot preface că n-am văzut schimbarea din jocul nostru. Și uite așa, pe nesimțite, se făcuse 17-9 pentru gălățeni, ceea ce însemna că jocul, în a doua parte a sa, ne aparținuse. Vorbeam cu un junior de pe margine, care arunca baloanele înapoi pe teren, că timp ar mai fi pentru o ”remontada”, dar că mi-e greu să cred în ea…

Io, sincer să fiu, nu știu ce are Alex Tucaliuc cu mine, că mereu i-am făcut poze mișto, iertată fie-mi lipsa modestiei, dar uneori îi vine lui așa, de nicăieri, să-mi dea peste nas. Și ce credeți? Când mai erau mai puțin de 10 minute, pune mâna pe balon și înaintează spre butul gălățean, după o fază prelungită de atac în ”cinciu-ul” lor, susținut de Lucian Zup și de Liviu Costan, și mă face de cacao, marcând eseu. Transformat, evident, de Ciprian Nichitean, ca să-mi fie jena și mai mare. 16-17.

Am mai fi avut nevoie de transformarea unei lovituri de pedeapsă și am fi câștigat, am mai fi avut nevoie de câteva minute suplimentare ca să obținem posesia și să urcăm în jumătatea lor, am fi avut nevoie de oleacă de soare, să ne încălzească oasele, am fi avut nevoie de nori, să le întunece judecata oaspeților, am fi avut nevoie de oleacă de noroc…

Bun. Scor final 16-17. Asta a fost și n-are sens să o luăm pe arătură. Felicitări C.S.M. Galați pentru victoria obținută, mulțumim publicului pentru susținere și salutăm zeița Fortuna, oriunde ar fi ea. Aș vrea în încheiere să semnalez prezența în tribună a marelui nostru campion, Mihai Nistor, care l-a învins pe Madison Colby prin KO în Gala care a avut loc la Banc of California Stadium din Los Angeles și care venise împreună cu tatăl, pentru a-l susține pe fratele său, Ioniță Nistor, jucător la C.S.M. Galați.


Lotul folosit de noi:


1 CITEA IULIAN-LAURENTIU
2 DAVIDOIU ALEXANDRU GEORGE
4 PINZARU MIHNEA IOAN
5 HOSTIUC CIPRIAN-MARCEL
6 GAVRILIU LEONARD
7 TUCALIUC ALEXANDRU
8 SIDAU VLADUT IULIAN
9 PETRISOR ANDREI BOGDAN
10 DARABAN MIHAI CRISTIAN
11 CUCIUREANU CLAUDIU VASILE
12 NICHITEAN CIPRIAN
13 PLAIU GHEORGHE RAMBO
14 BIVOL GABRIEL
15 STEFANCU ANDREI
16 VARVAROI ANDREI
17 ZUP LUCIAN
18 RUSU STEFANITA SABIN
19 STINGU IONUT ADRIAN
20 COSTAN LIVIU-IULIAN
21 MOROSANU MARIAN
22 GRIGORAS MARIUS EMIL
23 BANDOL ALEXANDRU NICOLAE


ANTRENOR: MIHAI COCA


Brigada de arbitri:


Centru: Vlad Iordăchescu
Tușier: Emi Gorodea și Ionuț Flutur
Observator: George Bargaunas

Au marcat pentru noi:

Eseu – Alex Tucaliuc
Lovituri de pedeapsă: Ciprian Nichitean și Mihăiță Daraban

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.