Monthly Archives: Jan 2021

Numa or vedea că nu-s

Sus e cerul, largă-i lumea
Bine c-a-nfrunzit pădurea

În sfârșit ninge și în Bucovina! Sunetul lamei plugului care bărbierea asfaltul m-a făcut să sar în sus de bucurie și să mă îndrept spre dulăpiorul în care-mi țin plasturii. Vorba aia, oricât de meseriaș ai fi, tot mai scapi lama în bărbie… Când aveam 15-16 ani eram mândru dacă mă tăiam oleacă: uite, bă, sunt bărbat, mă bărbieresc, da?, acum mi-e un pic rușine, dar mă rog, pot trăi cu asta.

”Dreptul nu este acel ceva ce ți-l dă cineva, ci e acel ceva ce nu ți-l poate lua nimeni”, probabil ăsta e motorul care-i mână în luptă pe toți cei care vor să-și exercite dreptul de a se împrieteni cu virusul și de a-l găzdui. În principiu, au dreptate. Luna lui Gerar a fost plină, în toată Europa, de manifestații care puneau pe tapet problema libertății în toate formele ei, inclusiv a aceleia de a-ți alege cu ce boală s-o mierlești; problema e că de cele mai multe ori li se înfundă căile nazale cu tot felul de principii și tot la butelia cu oxigen ajung.

Am început bine anul. Serios. Urșii aleargă după schiori prin stațiunile montane, ajungând vedete – ei, nu schiorii -, meciul de rugby dintre România și Belgia a căzut în dizgrație definitiv, Sorana Cristea face mișto de australieni, pe banii australienilor, cățelușa mea a început să-și ceară și ea dreptul de a-și face sindicat, după ce a fost la un pas de a muri congelată, codurile roșii, portocalii și galbene își flutură steagurile, în funcție de forța cu care bate vântul morții, vaccinurile își dispută meciurile într-un fel de Champions League, făcând presing în terenul virusului, OMS bate în poarta cetății de la Beijing, precum Ștefan cel Mare în poarta mumei lui, iar pe plan personal, dacă mi se permite, nu-mi doresc altceva decât să cânt și să caut plasturii, pe care, nu știu unde grijania mamii lor i-am pus, că nu-i mai găsesc, iar asta, dragul meu știi ce înseamnă? Ori am nevoie de lecitină, ori sunt expert în bărbierit și-n muzică folk:

N-ar ști nimeni că m-am dus,
Numa or vedea că nu-s.
Hai, hai, haidi, hai

Shopping

41-2

Portret Tom Shelby – ”Peaky Blinders”

Format A3 Premiere Color Prisma

100,00 EUR

copiii-lui-cain_43

Copiii lui Cain

Autor: MARIUS M. GABOR An apariție: 2020 Tip copertă: Broșată Format: 15 x 20 cm Nr. Pagini: 246 ISBN 978-606-94102-8-8 ”— N-ar fi trebuit să întreb dacă ştii ce e sufletul, zise călugărul, privind umbrele brazilor ce dantelau poiana. Eu de o viaţa întreagă caut răspunsul şi nu l-am găsit. Sunt un păcătos, un proscris, un… copil. Copilul lui Cain. Port cămaşa trufiei şi car păcate în suflet. Iaca, am zis „suflet”. Bag seama c-o fi un cufăr în care tac ascunse iubirile şi-n care urlă păcatele, zgâlţâind balamalele ruginite. Vina pe care o porţi nu poate fi ştearsă şi nici lăsată să cadă în uitare, să mă ierţi că spun asta, dar nici nu poţi să te condamni la o pedeapsă care te înrobeşte pe viaţă. Vei fi medic, te vei înfrunta cu tot felul greutăţi, trebuie să mergi mai departe.” 0754825145 – Comenzi telefonice

7,00 EUR

orasul-nebunilor_23

Orașul nebunilor

An aparitie: 2015 Editura TEBA Format: 130×200 Tip coperta: Brosata Numar pagini: 245 ISBN: 978-6-0694-1020-2 Gen: roman ”Cine s-ar fi gandit vreodata ca explozia de pe cerul Siberiei, urmare a intrarii in atmosfera, in dimineata zilei de 15 februarie 2013, a unui meteorit cu o greutate de sapte tone ar fi putut produce daune nu doar in Celiabinsk, ci si intr-o mica statiune situata la poalele Obcinilor Bucovinei? Nici macar specialistii de la NASA… Si totusi… Gura Humorului. Doi ani mai tarziu. Un val de violenta, crime si sinucideri imbraca hainele unui tsunami, punand pe jar autoritatile, populatia locala si mass-media. Vor reusi prietenii Vicai, aflata din intamplare, in Celiabinsk, in ziua de 15 februarie 2013, sa-i salveze viata? Vor intelege, in sfarsit, ca dincolo de legile fizicii exista o infinitate de universuri si tot atatea posibilitati de a fi, fara a innebuni? Sau vor lasa aceasta revelatie numai nebunilor?” 0754825145 – Comenzi telefonice

5,00 EUR