Monthly Archives: Aug 2022

Hello, Africa!

Nici nu-și scoaseră bine pălăriile de sub cetină, că hribii se și treziră batjocoriți cu smântână în Cupa Bucovinei, la o aruncătură de băț de apa ce poartă pecetea aromei de brad și balmuș într-un desfrâu culinar ce s-ar fi vrut olimpian, dar care, spun cronicarii vremii, a lipsit cu desăvârșire.

Sucevenii au venit la Humor cu gânduri mari. Noi i-am întâmpinat cu gânduri la fel de mari, dacă nu cumva oleacă mai mari decât ale lor. Nu de alta, dar știm exact câte hematii tinere curg prin venele alor noștri și câte kilograme în plus are grămada lor.

Istoria nu ne spune cu ce gânduri ați venit voi, cei care ați fost prezenți la meci. Ar fi fost culmea s-o facă, dar pentru că pe noi ne duce mintea, suntem siguri că în ambele tribune s-au nutrit speranțe fie în privința noastră, fie în privința voastră, cei care spuneți că Suceava e mai bună. O fi așa sau nu, din umilele noastre cunoștințe în ale ezotericii, e relativă șmecheria.

Sub un soare african, și nu mănânc ciuperci, nici măcar din Boletus Edulis pomeniți la început, meciul a fost unul de uzură fizică, și chiar psihică, dacă-mi permiteți să spun așa. Și știu că-mi permiteți, că n-aveți de ales. Sucevenii au deschis scorul, sper că suntem cu toții de acord cu asta, dar la finalul primei reprize, deși n-am strălucit ca Orion în ceas târziu de noapte, eram în avantaj. Unul chiar bunicel. Apoi, în repriza a doua, sub același soare african, de care Rohan Schwarz n-a vrut să se despartă nici în ruptul capului, partida a continuat sub aceleași auspicii ale incertitudinii care i-au făcut, de-a lungul vremii, pe marii poeți și scriitori ai lumii să închine ode destinului.

Eu nu știu dacă ar fi fost mai bine să rămân acasă la umbra cireșului și să adulmec toamna, așa cum o hienă adulmecă prada sau dacă mi-aș fi astupat urechile cu un smoc de păr smuls din coada unei girafe și să nu mai aud ce cuvinte îi adresa un jucător sucevean tușierului, nu știu dacă ar fi fost mai bine să nu spun asta și nu știu dacă-mi pasă până la urmă, dar știu sigur că, așa cum discutam cu Sabin Crețu, Cupa Bucovinei rămâne undeva la mijlocul distanței dintre Humor și Suceava. Probabil la Ilișești. Și fără hribi în ea.

Rohan Schwarz

Scor final 20-20. Cu ce rămânem de aici? Ei bine, cu un om al meciului sosit pe meleaguri bucovinene tocmai din Africa de Sud, cu un stelist care și-a făcut din plin simțită prezența în teren – Matei Oproiu -, cu un prim eseu marcat de Rusu cel Mic la echipa cea mare, cu o domnișoară tușieră vădit afectată de vorbele unor non cavaleri, (îți cer eu scuze, Loredana, în numele lor), cu un rezultat echitabil și, după cum am văzut în declarațiile de presă ale lui Marcel, cu un regret tardiv pentru că la ultima tușă n-au reușit să marcheze.

Lasă, Marcele, nu pune la suflet, că noi am marcat un eseu clar într-un meci la Suceava, la o ultimă fază, și nu ne-am supărat că ni l-au anulat. Și nici n-am murit din asta. Și oricum ne ești drag.

Dedic acest text lui Rohan Schwarz, Iulian Hodeniuc și Matei Oproiu, care au debutat la RC Gura Humorului și lui Adi Buiciuc, căpitanul echipei, care și-a sărbătorit ziua de naștere în ziua meciului. Să trăiți și la mai mare!

Acest text reprezintă strict convingerile mele personale și nu reflectă poziția oficială a Rugby Club Gura Humorului; prin urmare, io zic că e pamflet și că ar fi mișto să nu se supere nimeni. Nu?