Tag Archives: rugbyclubgurahumorului

Non, je ne regrette rien

Foto: Marian Doru Moroșan

Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,
Avea parcă un alt puls, dar cu o sută de ani în urmă.
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor. Şi după cum citise el în
Norii de la Cornul Caprii, nu era de-a bună.
Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul…”

spunea Marin Sorescu în Rânduielile ce păreau a fi, o dată cu trecerea timpului, stricate. Nu e cazul să începem un proces de judecată prin care să-l contrazicem pe Sorescu și nu pentru că nu ne-ar duce capul, oho, n-aveți voi idee câte putem noi face, ci pentru că preferăm să rămânem sub umbrela parabolei. Cu rânduielile schimbate sau neschimbate, Gura Humorului, oricum, n-ar fi renunțat niciodată la visul său. I have a dream spunea Luther King. I have a dream spunem și noi, și ai dracului să fim dacă nu l-om împlini într-o zi!

Până la a povesti cum ne-au făcut băimărenii să scoatem castanele din focul lor cu mâinile noastre, hai să aruncăm un ochi peste parcursul nostru în Liga Națională de Rugby: am început cu o deplasare la Petroșani, unde am scos un rezultat onorabil (12-46), am bătut Suceava cu 22-11, acasă, am învins la Alba Iulia cu 18-13, apoi am jucat împotriva Clujului, care ne-a învins cu 55-16, a Timișoarei, care ne-a bătut cu 86-6 și a celor de la Baia Mare, care ne-au administrat un usturător 114-0. Am câștigat două Cupe – Cupa Bucovinei și Cupa Tissot – în meciurile jucate cu Suceava și Alba Iulia, și avem o linie de clasament onorabilă cu 2 victorii și patru înfrângeri, cu 8 puncte și un negativ de -251 puncte.

Baia Mare, așa după cum spuneam, venea la Gura Humorului din poziția de campioană en titre, cu un tir de castane crude, gata să fie aruncare în foc. E drept că am încercat noi să tundem iarba mai tare, ca să n-aibă mânjii lor ce paște, că am scuturat vreo doi nori de ploaie și că ne-am blindat cu câte două cojoace din blană de urs, dar când le-am auzit galopul încă de când traversau pasul Mestecăniș, ne-am dat seama că va fi groasă. Degeaba. Zarurile erau aruncate. Și de data asta…

Bun, mi-am promis solemn că n-o să povestesc cum s-a ajuns la acest scor. Diferența de valoare dintre cei patru ași ai rugbiului românesc – Steaua, Dinamo, Timișoara și Baia Mare – și restul plutonului e atât de mare, încât n-are niciun rost să punem această discuție pe tapet. Ce putem face însă, din punctul nostru de vedere, e să ne urmăm visul, să trecem peste astfel de șocuri cu fruntea sus, să mulțumim cerului că nu s-a lăsat cu accidentări grave și că Marian Moroșan al nostru cel mic, că avem și unul mai mare, luat cu Salvarea de pe teren, este bine.

Vă mulțumim că ați fost alături de noi în această primă parte a campionatului, unde, zicem noi, nu ne-am făcut de rușine. Am adus acasă Televiziunea Națională, am făcut vizibili copiii care bat la poarta consacrării, am dat tot ce am avut mai bun în noi și am acceptat înfrângerile cu demnitate, dar cel mai important e că nu ne reproșăm nimic și că în vestiarul nostru se aude cântând un gramofon, peste strigătele de luptă ce stau să apună:

Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Ni le bien qu’on m’a fait
Ni le mal
Tout ça m’est bien égal

No, hai!

foto: Eseu marcat de Vladut Sidau

Spunea Grigore Leșe în aula Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava, acum câțiva ani buni, când eram fericiți și nu știam, citez: ”Io cânt când îmi vine.” Bun, n-oi fi eu chiar Grigore Leșe și nici măcar un Grigoraș mai mic, dar știți ceva? Dacă maestrul cântă când îi vine, eu scriu când îmi vine. Și uite că mi-a venit. Na.

Cred că am mai spus-o. Multe ne leagă pe noi, cei de la Rugby Club Gura Humorului de CSU Rugby Alba Iulia. Din mai multe puncte de vedere, dar asta e altă discuție. Menționez doar că știm și noi cât de greu se formează o echipă. Dragii noștri prieteni din Alba Iulia, aveți oleacă de răbdare! Nici Roma nu s-a construit într-o zi. Nu că am fi lideri în DNS, dar am trecut și noi prin multe momente dificile.

Pentru că n-am putut să urmăresc meciul până la final, pentru că deplasarea din tur, de la Alba Iulia, a fost una dintre cele mai frumoase, pentru că frunzele ne bat în geam și pentru că tu faci focul și te preumbli prin casă, eventual desculță, întâlnirea cu ardelenii a lăsat în inima mea o urmă caldă, ca a unei tălpi încinse la gura sobei, pe zăpadă. Am eu o slăbăciune pentru tot ce înseamnă Transilvania…

Dar să nu mâniem pe Cel de sus și să transformăm articolul în cronică de cenaclu, nu că n-ar fi mișto sau că s-ar supăra Hrușcă pe noi, însă nu-i momentul…

No, hai să grăim, dară, despre meci.

Așa cum declaram pe diferite canale social-media, scopul nostru principal, înaintea desfășurării acestei partide, era să ne consolidăm poziția din clasament, iar singura soluție era să câștigăm meciul. Hai să ne înțelegem. Alba Iulia venea după o primă victorie obținută acasă, împotriva sucevenilor, avea un moral bun și avea de gând să-și vândă scump pielea. Pentru cine crede că ultima poziție din clasament e un argument care te poate face pe tine, ca ocupant al locului 1, 5 sau 334 să-ți desconsideri adversarul, eu îl sfătuiesc să nu ne mai citească (și n-o spun cu ură, ci cu prietenie) ci să pocnească niște grăunțe de porumb, să spargă trei semințe de bostan și să se uite la ”Esmeralda”.

Același lucru l-a spus și Andrei Varvaroi băieților în vestiare. Vă dau cuvântul meu. Eram acolo. Bine, n-a spus nimic de Esmeralda, că l-am fi bănuit de trădare, dar discursul său a fost axat pe ideea de respect și de punerea în lumină a sentimentului de datorie împlinită, oricare ar fi scorul.

Are el o vorbă faină: Hai să fim frumoși! Și să mor io dacă nu suntem noi cei mai frumoși din DNS!

Am început în forță. Nici nu-mi montasem bine tunul de 600 mm că Bifi aka George Davidoiu, care pare să fie, cel puțin până la proba contrarie, un fel David ceva mai mare decât cel care-l bătuse în deplasare pe Goliat, culcă balonul elegant și cu ștaif, undeva între bețe, ca să-i facă viața mai ușoară craiului nostru de serviciu – Ciprian Nichitean (deci dragi fete, femei și gagici, dacă ați vedea ce ochi are băiatul ăsta…), care se ocupă în timpul liber cu prezentarea la lotul național U20 și cu transformarea în aur pe tot ce pune mâna, precum Midas… Cip, dai o bere, că am scris frumos despre tine, da?

Cupa Tissot

Și dacă am început cu Grigore Leșe, hai să terminăm tot cu el, nu de alta, dar mi-e dragă mie simetria. Așa că, fraților, când am plecat de la meci, conduceam la pauză cu 29-0. L-am sunat pe Ștef să-l întreb de  scorul final. 38-7. Adică 9-7 pentru noi, repriza a doua. Not bad. Cu alte cuvinte, prietenii noștrii de la Alba iulia mai aveau un pic și câștigau repriza a doua. Știm cum e… Ăsta e și blestemul nostru. Să jucăm prost prima repriză, iar în a doua să fim pe cai mari.

În loc de concluzii spunem doar că Domnișoara Pogany – Cupa Tissot, rămâne la noi în vitrină cel puțin până la viitorul meci, că sponsorul nostru comun, Tissot, prin Albini Prassa, reprezentat de domnul Ion Schiau a dăruit celor mai buni jucători din cele două echipe  -Vlăduț Sidău (Rugby Club Gura Humorului), respectiv Florin Coge (CSU Rugby Alba Iulia) câte un ceas marca Tissot și că dedicăm această victorie memoriei celei care a fost numită ”Doamna rugby-ului humorean” – Brândușa Andronic.

Au marcat pentru noi:

George Davidoiu- eseu
Ștefăniță Rusu – eseu
Vlăduț Sidău – eseu
Claudiu Cuciureanu – eseu
Florin Turcanu -eseu

Ciprian Nichitean și Mihai Daraban – transformări/LP

Lotul folost în meciul cu CSU Rugby Alba Iulia.

Sursa Foto: arhivă personală

1CITEA IULIAN
2DAVIDOIU ALEXANDRU
3PRELUCA RARES
4HOSTIUC CIPRIAN
5PINZARU MIHNEA
6SOLOMON ALEXANDRU
7TUCALIUC ALEXANDRU
8SIDAU VLADUT
9PETRISOR ANDREI
10DARABAN MIHAI
11CUCIUREANU CLAUDIU
12NICHITEAN CIPRIAN [C]
13PLAIU GHEORGHE
14MOROSANU MARIAN
15STEFANCU ANDREI
16LEGEAN IRINEL
17ZUP LUCIAN
18RUSU STEFANITA
19TURCAN CRISTIAN
20GAVRILIU LEONARD
21COSTAN LIVIU
22UNGUREANU RAZVAN
23BANDOL ALEXANDRU
24. ANDREI VARVAROI