Mihai & Emilia
Humorule, Humorule…
Mă întrebam deunăzi ce-or fi simţit tătarii când găseau satele părăsite, grânele arse şi fântânile otrăvite? Înjurau? Blestemau? Ne promiteau o cafteală soră cu moartea? Dumnezeu ştie... Sau Allah. Orice ar fi fost, mi-e greu să cred că regretau ceva. Ăştia se născuseră şi trăiseră fără cultul dubiului. Urcau pe cai şi dădeau năvală peste... Continue Reading →
Declaraţie. De toamnă
Juri să spun adevărul şi să nu ascund nimic din ceea ce ştiu... De parcă dreptatea s-ar culca pe o ureche ascultându-mi vorbele. Poftim: jur! Şi? Schimbă asta cu ceva cursul lumii, sau, poftim, să nu spui că-s arogant, cursul vieţii mele? Sau ale tale sau ale oricui altcuiva? Prostii… Hai să facem un târg:... Continue Reading →
13 pe Scara Richter
Spuneam în avancronica meciului cu Suceava că miturile sunt făcute ca să fie măsluite în funcţie de interese. Nu mai intrăm în detalii, dar pe de altă parte nu pot ignora sentimentul de teroare pe care mi-l dă cifra 13. Am meciurile mele personale cu această relicvă prelinsă de pe stalagmitele peşterilor unde-şi odihneau ciolanele... Continue Reading →
Vai via!
Miturile sunt făcute ca să fie măsluite. Fără discuţii. Nu ne interesează cauza şi cu atât mai puţin scopul acestor genuri de manipulări în masă, ci mai degrabă ideea în sine. Nouă nu ne e teamă să dăm cu radiera unde nu ne convine şi să scriem pe răboj ce ne place să auzim. Că... Continue Reading →
Punct și de la capăt
Dacă pentru unii începuturile coincid cu zilele alea când mugurii pocnesc pe crengile scăpate de ger, pentru noi, băieţii din Gura Humorului, începuturile se topesc sub tălpile încinse de jarul horelor bătute la ceas de toamnă, când vara intră în moarte clinică şi ziua îşi deapănă amintirile cu fete şi bluziţe galbene ca gutuile. Nu... Continue Reading →
Marius Gabor 