Tătarii și bârlădenii

Anotimpul nostalgiilor ne-a prins pe drum, undeva între o cărare bătută de copitele cailor și chiotele tătarilor care-i călăreau, și linia continuă ce separă drumul în două direcții de mers: una spre trecut și alta spre viitor. Depinde din ce sens vii și încotro te duci. Pe mine m-a găsit indecis, învăluit într-o ceață densă,... Continue Reading →

Mulțumim, Ștefăniță!

Dacă ai putea alege între a fi nemuritor, dar singur, și a trăi puțin, dar intens, ce ai alege? Știu, e prea devreme sau prea târziu, după caz și după fusul orar sub care vă prind vremurile în care-mi citiți epistola. Să zicem că majoritatea alege a doua variantă. Ce ne facem cu cei care-l... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑