Dacă ai putea alege între a fi nemuritor, dar singur, și a trăi puțin, dar intens, ce ai alege? Știu, e prea devreme sau prea târziu, după caz și după fusul orar sub care vă prind vremurile în care-mi citiți epistola. Să zicem că majoritatea alege a doua variantă. Ce ne facem cu cei care-l întruchipează pe personajul ilustrului Dumas – Isaac Laquedem – despre care nu mai știm mare lucru, din cauză că romanul a rămas neterminat, dar al cărui destin ne face să-l urâm și să-l adulăm deopotrivă? Dar să nu deviem de la subiect, că nu despre literatura franceză ne adunarăm noi aici.
Io nu știu dacă în scrierile mele de-a lungul și de-a latul timpului mi-a plăcut să dau blană la imaginație și să las servofrâna, ori, în cel mai nefericit caz, airbag-ul să-și facă datoria, dar sincer să fiu, când am avut în față o coală albă de hârtie și un pix la 2 lei, mi-a plăcut adrenalina pe care mi-a dat-o imaginația fără cenzură, lăsată liberă, ca un ideal absurd pe care-l tânjești și despre care știi că-ți va fi intangibil.
Și pentru că prietenul și colegul și tovarășul meu, Ștefăniță Rusu, despre care poți spune orice, mai puțin c-ar fi insensibil, ținând cont de parametrii săi fizici, iaca, mă arunc în gol și spun că dacă Ștef ar fi pus în fața dilemei enunțate în prima frază, ar alege fără nicio problemă a doua variantă.
Dar hai să lăsăm abureala și să trecem la fapte. Că de vorbe suntem sătui. Meciul pe care l-am jucat duminică a avut o însemnătate specială. Și nu doar pentru că marca disputa dintre humoreni și suceveni sub auspiciile unui derby local, ci și pentru că urma să stabilească o bornă, o referință despre care multe generații care ne vor urma își vor aminti cu respect, căci nu-i ușor (nu-i așa?) să ai o carieră de treizeci de ani în spate, să-ți crești și să-ți educi copilul sub umbrela cavalerismului specific rugby-ului, să joci alături de el și să-i fii paravan când condițiile jocului o cer. Câți dintre noi nu și-ar dori să aibă privilegiul dulce-amar de a fi alături de cel care e parte din tine atunci când e prins într-un ruck, când e placat sau când te bate cu palma pe umăr spunând: bine, tata!?
Să ne întoarcem la ale noastre, că despre ale lui Ștef nu termin nici până mâine… Eu nu știu cum a pregătit Suceava meciul, nu e treaba mea, dar știu sigur cum l-am pregătit noi, și nu o spun de complezență, ci pentru că am fost mereu alături de băieți, fie că s-au pregătit la terenul din Gura Humorului, fie că s-au pregătit la Brașov, unde s-au pregătit sub îndrumarea lui Horia Himpea, prin bunăvoința Ovalsport (Te salutăm, Paul, oriunde ai fi!). Și credeți-mă că nu glumesc. La Humor, rugby-ul a trecut la alt nivel de percepție, năzuințele sunt mai mari, dorințele mai vii decât oricând. Jucăm full throttle indiferent de adversar, n-avem nimic de pierdut și lăsăm reproșurile pentru alte vremuri, când vom fi prea bătrâni să le mai procesăm sensul.
Cu toate astea, nu vreau să mai pomenesc nimic despre meci. Pentru că știu că-n sufletul lui Ștef bucuria s-a amestecat cu amărăciunea, că un ochi i-a râs și altul i-a plâns, pentru că orice ar fi și oricâtă rivalitate ar exista între noi humorenii și sucevenii, vom avea mereu grijă unii de alții, așa cum au grijă membrii unei haite de lupi, oricare le-ar fi rangul. Să zicem că a fost un reglaj fin din tilt, să se știe cine e jupânul, fie el chiar și vremelnic.
De ce a fost un scor atât de mare? Nu cer indulgență în interpretare, nu caut explicații, nu datorăm scuze și nu dăm sentințe. Pur și simplu am onorat retragerea unui mare sportiv cu tot ce aveam noi mai bun, cu toată ființa noastră și cu toată dragostea față de acest sport despre care Marius Tincu ne spunea acum câțiva ani, când ne-a vizitat la Gura Humorului: o echipă care te respectă îți dă maximum din cât poți primi. Astăzi s-a întâmplat să fie 101. Putea să fie invers… În fine, nu mai contează.
Mulțumim, Ștef, pentru tot, și, te rog, primește cu bucurie din partea noastră tortul acesta din ciocolată amară, poate un pic prea amară, dar să știi că n-o facem cu răutate, ci pentru că știm că dulcele dăunează grav sănătății.
Marius Gabor 