Pentru că nouă nu ne plac monștrii
Şi pentru că ulcioarele nu merg de multe ori la apă, cel puţin aşa spun înţelepţii, nădăjduiesc ca, în ciuda faptului că povestea de la Bârlad din 14 aprilie 2019 s-a scris cu turnesol, meciurile viitoare ale rugbyştilor de la R.C. Gura Humorului să se scrie cu albastrul de Voroneţ, căci, nu-i aşa, una este justiţia aceea nevăzută, şi unul e rugby-ul humorean,…
…scriam pe 15 aprilie 2019, după ce luasem bătaie de la Bârlad, în deplasare, făcând o aluzie subtilă la un cartonaș roșu ce s-ar fi cuvenit a fi arătat unui jucător bârlădean, cel puțin în viziunea noastră. Spuneam în ziua aceea că există o justiție nevăzută, fără a avea pretenția că fac o prorocire, dar adevărul e că mi-a ieșit.
3 septembrie 2022. Trei ani mai târziu.
Aceeași vreme de c… Adică de câine. Doar anotimpurile difereau, gazonul, publicul și nu în ultimul rând mare parte din jucători. Pentru că între timp, am uitat să vă spun, în curtea noastră au pornit a da în pârg roadele muncii pe care o făcea Andrei Varvaroi la CSS Gura Humorului. Și uite așa am pornit la un drum lung cu un lot tânăr în care și-au găsit prieteni și ”stranierii” cărora le-am dat tag de ”bucovinean”, un drum la capătul căruia nu ne interesa ce se afla, pentru că pentru noi nu e important finalul, ci calea pe care mergem.
Meciul de ieri a purtat amprenta unei sintagme ce ne poartă pașii pe tărâmuri filosofice asupra cărora planează liniștite două momente cruciale și aproape astrale: Alfa și Omega. Începutul și sfârșitul, cele două momente ale meciului pe care le-am controlat. Să știți că nu e ușor să domini adversarul și să-l toci mărunt în primele 10 minute, să marchezi eseu și apoi să intri într-un joc de ruletă în care bila stă să intre când pe par, când pe impar, când pe negru, când pe roșu, în care echilibrul e pe cale să se frângă în orice secundă, pentru ca în final bila să pice pe 23. Nu e ușor deloc. Dar uite, pentru că azi suntem darnici, dăm oleacă din casă și vă spunem cum am ”măsluit” masa de joc.
Să știți că noi, humorenii de la RCGH, și o spun la modul amical, aproape poetic, avem firi de artiști. Probabil c-o să zâmbești sau o să râzi. Be my guest. Ne place suspansul, ne plac culorile, ne place ploaia și ne place să rupem din sufletele noastre câte ceva, fiecare după posibilități, pentru a vă oferi ceva. Nu neapărat o capodoperă. De fapt, spuneți-i cum vreți voi. Dar ați prins ideea… Ați văzut pasa pe la spate a lui Nichitean? Ați văzut că Limbă plachează și un tren, dacă e nevoie, ați auzit cum săreau din crampoane bucăți de lut și de gazon în urma sprinturilor lui Cuciureanu, M. Daraban, M. Popescu, Cioltan et Co.?
Toate ca toate, dar ați văzut eseul lui Rohan, bucovineanul nostru de la Pretoria? Deci, tușă pe partea dreaptă, la 10 metri de buturi. Sebi se îndreaptă spre Rohan, îi face un semn cu mâna, apoi se îndreaptă spre Zup și-i șoptește ceva. Zup își ocupă locul în tușă, aruncă o privire scurtă spre Rohan, apoi simulează ridicarea, se întoarce, prinde balonul, îl pasează, înainte de a fi placat, lui Rohan, care profită de ceața lăsată peste apărarea bârlădeană și se înfige în but, marcând eseul decisiv.
Ăsta e secretul ”măsluirii”, ăștia suntem noi și asta e familia noastră, în care un Rusu de nici 20 de ani, un sud-african și un Zup veteran definitivează cu dezinvoltură și fără nicio picătură de turnesol tabloul revanșei atât de mult așteptate și ăștia sunteți voi, cei pentru care suntem gata să intrăm pe teren și împotriva stihiilor naturii dacă i-ar trece prin cap să ne șteargă cu buretele creația, care e departe de a fi rezultatul unui somn al rațiunii.
Și asta pentru că nouă nu ne plac monștrii.
Marius Gabor 