Marius Gabor

Dacă eşti cardiac, bine ar fi să te gândeşti de două ori înainte de a veni la meciurile noastre. Avem noi aşa, aproape un talent în a te scoate din zona de confort şi de a te face să simţi că trăieşti sau că tocmai ai crăpat, dar până la urmă, la dracu, despre asta e vorba în viaţă, nu ? Că altfel am fi amibe sau licheni. Nu ?

Multe mă leagă pe mine de Bârladul ăsta. De la colega de facultate, o bârlădeancă aprigă, care-mi scrijelise numărul de telefon fix pe un petic de hârtie, după un curs de Criminalistică, şi până la prima mea deplasare alături de băieţii de la Rugby Club Gura Humorului, când scrisesem prima cronică, sunt tentat să spun că-s pe cale să dezvolt un adevărat sindrom Tourette. Mă şi văd mergând pe stradă repetând ca un papagal: Bârlad, Bârlad, Bârlad…

Hai să vă arăt ce scriam acum doi ani, mai exact pe 15 aprilie 2019:

Bârladul ne-a întâmpinat cu o vreme de c…. Adică de câine. Un frig de-ţi îngheţau gândurile înainte de a păşi pe gazon, un vânt din pupa ce avea să sufle-n pânza corăbiei mai norocoase şi un public cam subţirel, dar simpatic, care, prin vocea unui individ cu carte de identitate şi drept de vot, arunca câte un Ihaaa sălbatic, precum fraţii lui Chingachgook, de fiecare dată când simţea nevoie de dezvoltare personală. Că tot e la modă.

Bun. Trecut-au anii, vorba poetului. Nu mulţi, e drept, dar privind înapoi, pot să spun cu mâna pe inimă că n-am îmbătrânit degeaba.

Ultima etapă a turului din cadrul DNS ne-a rezervat, aşadar, o întâlnire la ceas de mare taină cu R. C. Bârlad, ocupanta locului doi. E de prisos să mai spun cine pornea ca mare favorită în viziunea specialiştilor, bookmakerilor şi dropiilor ale căror apariţii fantomatice le semnalasem când trecusem Dunărea cu bacul, în drumul nostru spre Năvodari. Cu alte cuvinte, orice gherţoi putea să spună că Bârladul avea să ne facă la scor şi cu joc uşor de glezne. Numai că, ”Houston, we have a problem!”. Ce ? Nu ştiţi despre ce e vorba ? Hai, că vă spune ”Domn` Manager” cum stă treaba : de fiecare dată când jucăm acasă, intru în vestiare înainte de începerea meicului. Până aici e clar, da ? Not beag deal. OK, numai că, în vestiare, există o voce puternică, menită a scoate din amorţeală spiritul de învingător, mentalitatea de campion şi, cu voia dumneavoastră, al meu fantezist sindrom Tourette, care spune aşa :

— Băi, băieţi, pe terenul ăsta, cât suntem noi în viaţă, nici un adversar, oricine ar fi el, nu pleacă favorit ! E clar ?
— Daaaa !
— Suntem cu toţii bine?
— Daaa !
— Hai la trei,
— Un`, doi, trei…
— Humoruuuuuu !

Ăsta e Andrei al nostru. Andrei Varvaroi. So, dacă mai veniţi la Humor, oricine aţi fi voi, dragii noştri adversari, mark my words : Favoriţi, pe Stadionul Tineretului din Gura Humorului, suntem doar noi, humorenii !

Bun. Să revenim. Meci acasă cu Bârlad. O dată rezolvată problema cu cine e favorit şi cine nu, păşim pe gazonul impecabil al Stadionului Tineretului cu dorinţa de a arăta lumii că la Gura Humorului, poveştile nu se scriu cu turnesol, cum spuneam acum doi ani, ci cu albastru de Voroneţ, şi că, dacă ni se pune pata, suntem gata să băgăm mortul în casa oricărui adversar căruia i se pare că la noi e suficient să apari pe teren că să iei cele 4 sau 5 puncte. Am început bine şi am condus cu 6-0. N-o să insist pe evoluţia scorului, puteţi revedea oricând meciul aici, idea este alta: pe tot parcursul meciului, n-am încetat să dăm absolut totul pentru a ne apropia victoria.

Băi, ştiţi ceva? Ne doare pe noi fix in pix cât este scorul în minutul 75. Ne pasă de diferenţa dintre pedegree-ul echipe adverse şi al nostru, cât îi pasă Niagarei de lacul Iezer, ne lasă reci poziţiile din clasament şi ne doare la bască de cât de titrată e echipa adversă. Nu ne-o luaţi în nume de rău, o spunem cu sinceritate, iar dacă n-aveţi simţul umorului şi al măsurii, înseamnă ca n-aţi înţeles nimic. Nu mă credeţi ? Veniţi la un meci de-al nostru şi o să vă convingeţi. Că e vorba de Andrei, care insuflă energie echipei, de Ștefăniță, care aduce în vestiar atmosfera cerebrală a informaticianului sau de Mihai, care plusează cu entuziasmul său, fiți siguri că ieșim pe teren mai montați decât soldații lui Napoleon în fața Moscovei.

Hai să stabilim ceva : n-a fost un meci de rugby. A fost altceva.

Meciul de rugby ţine 80 minute, că, na, e oleacă mai intens efortul depus decât la un meci de şah, necesită câteva cunoştinţe suplimentare pentru a-l înţelege, e conceput de ăia care-şi spun lorzi şi e jucat de bărbaţi adevăraţi. A fost un fel de testament prin care noi, toţi cei implicaţi în această saga, lăsam cu limbă de moarte dorinţa ca la Humor adversarii să se bucure de aerul curat bucovinean şi de binefacerile lui, dar să ne pomenească în drumul lor spre casă. Jucam între ai noştri, aveam de partea noastră publicul (atât cât s-a putut), entuziasmul celor care ieşiseră din juniorat, experienţa şi clarviziunea celor experimentaţi. La pauză, scorul indica un sec 15-9 pentru bârlădeni. Nimic grav, se putea recupera. La finalul meciului, scorul era de 23-25, ceea ce însemna că repriza a doua ne-a aparţinut, câştigând-o cu 14-10, prin eseurile reuşite de Lucian Zup şi Bogdan Petrişor şi prin punctele obţinute din transformări şi lovituri de penalitate de către Alin Conache. Fluierul de final al meciului condus la centru de Emi Gorodea ne-a găsit în jumătatea aversă de teren, încurajaţi de suporterii care scandau Humoru ! Humoru ! Humoru !, sperând într-o minune. Practic, o lovitură de penalitate ne-ar fi adus victoria, dar pentru că viaţa nu e mereu ca în filme, am luat-o ca atare, ne-am asumat înfrângerea şi ne-am strâns mâinile bărbăteşte. L-am aplaudat pe Vlăduţ Sidău, care a fost desemnat omul meciului, ne-am adunat la mijlocul terenului, ne-am privit în ochi şi ne-am promis că data viitoare o s-o facem şi mai şi mai lată !

Aş vrea, în încheiere, să mulţumesc, în numele Staff-ului compus din Gabriela Popescu, Ştefăniţă Rusu, Andrei Varvaroi, Mihai Coca, Iulian Cîtea, Ionuţ Stîngu, Maria Smoleac şi subsemnatul, tuturor celor care aţi fost lângă noi în toată această perioadă, să vă asigurăm că efortul vostru vă este apreciat la adevărata sa valoare, să vă promitem că vom continua să scriem destinul acestei echipe şi că vă vom face să fiţi mândri de noi, de jucătorii care intră pe teren şi care dau totul, şi de toți cei care pun umărul pentru ca acest proiect să fie posibil.

Lotul folosit în meciul cu RC Bârlad :

1. DAVID ROBERT-ALEXANDRU
2. ZUP LUCIAN [C]
3. PRELUCA RARES NICOLAE
4. HOSTIUC CIPRIAN-MARCEL
5. LEGEAN IRINEL
6. MURESAN ANDREI MIHAI
7. TUCALIUC ALEXANDRU
8. SIDAU VLADUT IULIAN
9. CONACHE ALIN
10. NICHITEAN CIPRIAN
11. BIVOL GABRIEL
12. MOROSAN MARIAN
13. DARABAN COSMIN
14. CERNESCU CIPRIAN DUMITRU
15. MICHIDUTA CONSTANTIN SERGIU
16. BIRSAN IONUT RAZVAN
17. RUSU STEFANITA SABIN
18. FORMAGIU BOGDAN
19. VASILOVICI SEBASTIAN
20. PETRISOR ANDREI BOGDAN
21. GRIGORAS MARIUS EMIL
22. POLDI COSTEL-IONEL
23. STEFANCU ANDREI

Meciurile cu Suceava, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, au o încărcătură emoțională specială pentru noi, humorenii, dar bănuiesc că și pentru suceveni. Rivalitățile locale au avut dintotdeauna o strălucire aparte, mai cu seamă când ele pun pe tapet o echipă care a câștigat titlul de campioană a DNS în ediția din 2017 și o echipă tânără, aflată în plin proces de formare, care este Rugby Club Gura Humorului.

Programat la ora la care britanicii își beau ceaiul și amenințat de o furtună iminentă, meciul a început cu o notă de dominare a gazdelor, care au deschis scorul în minutul 5, prin transformarea unei lovituri de pedeapsă. Presiunea sucevenilor s-a menținut constant până în minutul 30, când diferența de scor ajunsese la 9 puncte, după ce Sabin Crețu reușise să mai transforme încă două lovituri de pedeapsă în minutele 20 și 23.

În minutul 28 meciul se echilibrează. Astfel, în min. 30, după o incursiune a lui Vasilovici pe partea stângă, balonul ajunge la Drușcă, dar acesta este oprit de apărarea suceveană și iese de pe teren, accidentat. Cu Ștefăniță Rusu în teren, reducem din handicap în min. 31 prin transformarea unei lovituri de pedeapsă, scor cu care se încheie prima repriză. De semnalat faptul că spre finalul primei jumătăți de meci, sucevenii ratează încă două lovituri de pedeapsă.

Repriza a doua ne găsește pe o poziție ceva mai agresivă. La 3 minute după reluarea meciului, Conache concretizează o lovitură de pedeapsă, reducând diferența la numai 3 puncte: 6-9. Min. 53 consemnează revenirea noastră în cărți, când am egalat la 9 prin același Conache. Sucevenii mai beneficiază de o penalitate în min. 61: 12-9. Echilibrul meciului avea să se schimbe în min. 68, când suceveanul Lăcătuș profită de un balon bâlbâit în apărarea noastră și marchează unicul eseu al meciului, transformat apoi de același Sabin Crețu: 19-9. Părea că totul era pierdut, până în min. 72, când Conache reduce din nou din diferență: 19-12.

Din min. 77 aveam să jucăm până la final în inferioritate numerică, în urma eliminării lui Vlăduț Sidău. Putea fi mai rău de atât? În timp ce sucevenii mai ratează două lovituri de pedeapsă, ne aruncăm în luptă cu ultimele forțe de care dispunem. Finalul meciului ne găsește la 10 metri de buturile adversarilor. Punem presiune pe ei. Aveam nevoie de un eseu și o transformare pentru a termina meciul la egalitate.
N-o să comentez faza din min. 80. Și nici n-o să spun de ce nu o fac.

Însă…

M-am alăturat băieților la marginea terenului după ce arbitrul a fluierat finalul meciului. Am făcut cu toții un cerc, în mijlocul căruia m-am postat cu camera de filmat. Cel care a vorbit primul a fost Andrei. Ușor răgușit și vizibil afectat, cuvintele lui au trecut prin armura acestor luptători, alinându-le suferința. Era pentru prima oară când vedeam lacrimi în ochii fraților mei. Apoi a vorbit Ștefăniță, pe care, cu voia voastră, a celor care ați jucat ieri la Suceava și pentru care nutresc un respect nețărmurit, o să-l numesc eroul nostru. Știți voi de ce. A vorbit cu amărăciune. Gâtul îi era înfundat cu iască. Așa e când îți vine să urli și nu poți s-o faci. Apoi s-a lăsat liniștea. Una abisală, de proporția Gropii Marianelor…

Humorul nu crede în lacrimi. Nu în cele născute din frustrări. Noi, cei de la Rugby Club Gura Humorului credem în altfel de lacrimi: în cele stârnite de pierderea unui meci în care adversarul a fost mai bun, în cele pricinuite de bucurie, când câștigăm, în cele firești, când unul dintre noi pierde pe cineva drag, în cele datorate de sfintele sărbători de Paște care se apropie, în cele izvorâte din despărțirea de o persoană dragă, dar niciodată în lacrimile provocate de frustrare.
Ne vom reveni. Sunt sigur de asta. Și pe mulți o să popim și noi. Mark my words.

Până atunci, Rugby Club Gura Humorului mulțumește sponsorilor DHL Express Romania, Banca Comercială Română, Albini Prassa, suporterilor, susținătorilor și celorlalți agenți comerciali care fac posibilă existența noastră și vă promitem că lacrimile pe care le veți mai vedea pe obrajii noștri vor fi acelea provocate de sentimentul dat de datoria împlinită, oricare ar fi rezultatul.

Felicitări sucevenilor pentru victorie și sperăm ca în retur să facem un meci la fel de disputat!

Lotul folosit în meciul cu CSM Bucovina Suceava:

Zup Lucian, Iulian Cîtea, Bogdan Formagiu, Ciprian Hostiuc, Sebastian Vasilovici, Andrei Muresan, Drusca Ștefan, Vladut Sidău, Daraban Mihai, Conache Alin, Bivol Gabi, Ciprian Nichitean, Morosan Marian, Ciprian Cernescu, Andrei Stefancu,George Davidoiu, David Robert Alexandru, Rareş Prelucă, Rusu Stefanita Sabin, Grigoras Emil, Ionut Antonesi, Sergiu Michiduta, Sebastian Rotaru.

Toate punctele marcate de RC Gura Humorului au fost aduse de Alin Conache.