“La cârciuma din cartier, unde se cântă și se bea…”
Oricât de ciudat ar părea, să știți că suntem bine. În ciuda unor trompete dezacordate în căutarea unui muștiuc și a unor lăutari pentru care țambalul e doar un suport de batistă. Suntem bine și împăcați cu noi înșine, chiar dacă după analiza meciului de azi vom fi nevoiți să ne asumăm erorile. Nu vreau să mă repet și nici să mă justific în fața unora pentru care cheia sol e la fel de cunoscută cum ne e nouă cunoscută planeta Jupiter, dar cel puțin nu ne dăm astronomi așa cum alții se dau cunoscători în ale rugby-ului și a solfegiului, și care, în loc să sufle în celebrul deja muștiuc, trag din el. Mă rog, fiecare cu plămânii lui.
Am întâlnit azi o echipă care e pe val, cu jucători de națională experimentați și cu o echipă tehnică la fel de valoroasă. Nu este o scuză, e o realitate care spune multe despre echilibrul meciului și, eventual, proporțiile scorului. Rapidul este neînvinsă după trei meciuri disputate și pare a fi luat o opțiune serioasă în dorința de a fi în primele trei-patru echipe din Liga de Rugby Kaufland.
Știu, e neplăcut să ieși de pe teren învins și cu atât mai mult în fața propriilor suporteri, dar să nu uităm că suntem singura echipa din ultimii ani care a câștigat prin muncă și prin rezultate dreptul de a juca cu cele mai bune echipe din România. Au mai câștigat și alții Diviza Națională de Seniori, dar din motive evidente n-au reușit să onoreze acea medalie de aur. Noi am făcut-o. Cu toate riscurile și dezavantajele adiacente, dar și cu onoarea de a vă oferi vouă, celor care înțelegeți toate dedesubturile acestui sport, să vedeți la lucru, pe viu, cum s-ar spune, jucători de mare valoare care fac parte din lotul Stejarilor. E mult, e puțin? Poate știe mai bine domnul cu trompeta… Noi atât am putut.
Așadar tragem cortina după etapa a 4-a. Ne bucurăm că ați fost în număr mare pe stadion, că ne-ați încurajat constant și că ați aplaudat reușitele adversarului nostru, că ne sunteți aproape și că ne înțelegeți. Indiferent ce ar fi de acum înainte, cea mai mare realizare a noastră rămâne faptul că la Gura Humorului, o echipă mică se bucură de cea mai mare galerie și pentru asta ne înclinăm! Mulțumim pentru răbdare și înțelegere, pentru devotament și pentru că ne faceți să trecem mai ușor peste momentele dificile. Chapeau bas!
…”Vreau astă seară să petrec, cu amintiri din viața mea”
Hai, că ne ajută domnul Dinică, de dincolo de orizonturi, să facem pace, băi, nea Caisă, dar să știi, totuși, că în muștiuc se suflă, nu se trage.
Marius Gabor 