I have a dream


“I have a dream”, spunea Martin Luther King în 28 august 1963, când cerea egalitate rasială și încetarea discriminării. Sigur, privind retroactiv, pare caducă expresia pastorului mai sus citat, privind prin prisma spartă a secolului XXI când, teoretic, problema aceasta ar fi trebuit să fie obiect de studiu, eventual temă de licență/doctorat și nimic mai mult.
Dar eu aș rupe din contextul istoric celebra replică și aș aduce-o, cu permisiunea dumneavoastră, în timpurile noastre.
So, hai s-o luăm băbește. Spunea Martin că avea un vis. Din punct de vedere sociologic, să admitem că visul lui, mai mult sau mai puțin greu de atins și-a găsit finalitatea în limitele rigidului concept de “politically correct”. Adică un bullshit, dacă e să mă întrebați pe mine. Noroc că n-o faceți… Dar eu am avut, tot cu permisiunea dumneavoastră, neobrăzarea de a transpune conceptul în sport, și ca să fiu mai exact, în rugby, unde, pornind de la dorința de a câștiga fiecare meci s-a metamorfozat în poziționarea pe locul I în DNS și implicit dreptul de a juca cu cei mai buni în LRK, iar asta îmi dă dreptul să cred că visul nostru, al celor de la RCGH, va fi într-o bună zi împlinit.
Astăzi, practic, am jucat două meciuri, în aceeași zi, cu aceeași echipă. Nice, nu?
Hai să lăsăm dreacu’ formalitățile și s-o spune pe aia dreaptă: prima repriză am pierdut-o pe mâna noastră cu 31-3, iar în a doua am terminat la egalitate 21-21. Amu’ faceți și voi calculele. Vi se pare puțin? Mult? Depinde din ce zona a țării citești misiva de față, e drept, dar nu poți nega faptele.
Hai să vă spun ceva: eram în dreptul buturilor ardelenilor când unul dintre jucătorii de la “U” era luat cu targa de pe teren. Se oprise timpul regulementar de joc, fapt ce a permis pătrunderea pe teren a purtătorilor de apă, bla bla bla…
Nu știu ce funcție avea domnul respectiv, dar știu că le spunea elevilor săi dela “U Cluj”; în ritmul ăsta pierdem meciul, treziți-vă, ce e cu voi? Mă rog, știți finalul, n-are sens s-o tărăgănăm.
A fost un meci care, din păcate, mi-a amintit de meciurile jucate contra celor de la Grivița în DNS, în altă epocă, pentru că, sincer să fiu, azi, Grivița are altă față, și o spun la modul laudativ, dar atunci se împărțeau pumni în rack-uri departe de privirile arbitrului, dar, whatta hell, ce a fost, a fost, important e altceva.
Mă, să mor io dacă nu a fost un meci pierdut din vina noastră. Pe bune. OK, nu neg meritele sportivilor clujeni, pe care-i și felicităm pentru victoria de azi, dar cu oleacă de noroc și de atenție am fi putut pleca din Ardeal cu un moral mai bun. Cel puțin. N-a fost să fie. Deocamdată. Dar n-au intrat zilele-n sac și sunt sigur că veți avea răbdare cu noi, că sunteți faini și ne mândrim cu voi, toți ce sunteți de partea Cerbilor.
Important e că avem un vis și, că, mai devreme sau mai târziu, il vom îndeplini. Jur. Jurăm.
Mulțumim pentru mesajele trimise, pentru încurajări și critici, mulțumim pentru că ne sunteți alături și vă promitem că într-o bună zi vă vom face mândri de noi.

Comments are closed.

Blog at WordPress.com.

Up ↑