Rina Zenkova

img_3353Prismacolor Premier Pencils
Bristol Paper 250 gr

Reclame

Blackjack

casino„For small creatures such as we the vastness is bearable only through love”
Carl Sagan
Îţi voi desena cerul cu dâre albe, izvorâte din candele aprinse în cimitirul unde se retrag Deliciile, pentru a muri un pic.
Promit că o voi face la fiecare solstiţiu, înainte de culcare.
12 – roşu! Mi-au spus fluturii din diafragmă,
(10 – negru, ar fi fost sublim.)
 0 – „Casa ia totul!”
Îndepărtându-ţi algele din plete, am simţit miros de răşini străine,
Adieri andaluze, ninsori petrecute pe după umăr
În glugi de preoţi franciscani
Şi ţurţuri ciopliţi în oameni de zăpadă.
Sărutându-ţi buzele răscoapte, am gustat luciul apei sărate
Şi m-am lăsat topit de canicule reciclate de un delfin cu monoclu,
Licenţiat în alchimie.
Mi-ai spus: „mizează totul pe numerele pare”

Muream încet, înghiţit de nelinişti!
Fericindu-ţi  şoaptele în predici ţinute pe Araratul dintre inelele lui Saturn,
Mi-am ascuns uimirile sub preşul Cassiopeei
Şi am prins cu un bold în amintire surâsu-ţi de cretă.
Îmbrăţişându-ţi trupul sculptat în solzi de sirenă,
Ţi-am simţit fiorul pielii intrate în sevraj,
Văduvind-o de moarte mea glorioasă,
Însetată, prea însetată de talazurile
Ce mi te iubeau în mătăsuri albastre,
Sub linia unde cerul se întâlneşte cu pământul.

„Pune-ţi inima pe 18 roşu şi voi fi a ta.”
Adorând visele ce te aşterneau
În fiece dimineaţă, la ora 6:52,  pe perna mea,
Am vandalizat pulsurile, smulgându-le rădăcina.
17 – negru.
Muream şi mai mult şi mai încet,
Cu trupul eviscerat şi sufletul vândut unui diavol în sutană,
Până când n-a mai rămas din mine
Decât o scânteie la care-ţi aprinzi ţigara.

Te voi iubi. Primăvara viitoare.

Voi arunca limbile ceasurilor în nebuloasa Andromeda
Şi te voi visa aşa cum n-a făcut-o nimeni, niciodată.
Sau dacă preferi, te voi urî mai puţin,
Din ce în ce mai puţin.

Semne bune, 2014

Dragă Şeherezada

seherezada

E povestea  cu final incert, în care locomotiva tuşeşte gogoşi negre de bumbac, expectorează lichid de frână şi înnegreşte traversele cu suspinele unei inimi ce face bravadă în faţa borcanului cu formol, ca şi cum ar vrea să-şi amâne decadenţa. Cine ar putea să-i tulbure visul? Controlorul? Sf. Valentin? Poate propria reflexie deformată de curbele borcanului, poate teama de a privi peronul ce se întinde ca benzile de care se prind muştele, poate dorinţa de a sări din mers şi de a spune „Da!” cu riscul de a-şi agăţa ciorapii de mătase sau poate hăul ce se deschide în faţa ei…

E legenda cu nestemate şi pietre de moară ascunse de Ali Baba printre umbrele salcâmilor – copaci nedreptăţiţi de soartă, cu spini pe tegumente şi miere pe vârfurile unghiilor – ce tăinuiesc în amfore greceşti legăminte, săruturi, dezmierdări şi priviri divizibile cu doi, ca şi cum toată creaţia lui Dumnezeu n-ar fi altceva decât o invitaţie la un bal mascat în care cadrilul penelor de fazan modelează sânii, şoldurile şi gambele Şeherazadelor în formă de amfore uscate de dorul unui tâlhar.

E parfumul Miss Dior pe care-l răspândeşti în fiecare a treizeci şi doua zi a lunii, niciodată mai târziu, niciodată mai devreme, ca şi cum orologiul desenat de Cronos pe nisipul Mangaliei ar fi pierdut câte o oră la fiecare veac scurs; e semnul de carte lăsat sub ceaşca de cafea, reper menit să-mi trezească spiritul de călător; lumina care împrăştie curcubeie printre genele-ţi lungi şi zâmbetul ce nu mă lasă să cad de pe şaua lui Rocinante; cântecul pe care mi-l îngâni la ureche dimineaţa; pijamaua imprimată cu inimioare şi fereastra spre care privesc fără să-mi fie teamă de deşertăciunea Eclesiastului; borna pe care văd din ce în ce mai limpede iniţialele numelui tău, ca şi cum bătrâneţea mi-ar ascuţi vederea, în loc s-o ia pentru totdeauna.

E iubirea pe care ţi-o port şi spaima ce mă ţine încrâncenat în regretul de a nu-ţi ghici în palmă atunci când îmi atingeai obrazul…

„Uneori trăim aşa cum hotărăşte sufletul nostru, iar alteori o facem după cum ne dictează raţiunea. Un lucru este cert: ne putem alege cu zeci de lacrimi de fericire în ochi, ori cu mii şi mii de lacrimi de durere-n suflet.”

Famost, ianuarie 2016