Blackjack

“For small creatures such as we the vastness is bearable only through love”
Carl Sagan

Îţi voi desena cerul cu dâre albe, izvorâte din candele aprinse în cimitirul unde se retrag Deliciile, pentru a muri un pic.
Promit că o voi face la fiecare solstiţiu, înainte de culcare.

12 – roşu! Mi-au spus fluturii din diafragmă,
(10 – negru, ar fi fost sublim.)
0 – „Casa ia totul!”

Îndepărtându-ţi algele din plete, am simţit miros de răşini străine,
Adieri andaluze, ninsori petrecute pe după umăr
În glugi de preoţi franciscani
Şi ţurţuri ciopliţi în oameni de zăpadă.
Sărutându-ţi buzele răscoapte, am gustat luciul apei sărate
Şi m-am lăsat topit de canicule reciclate de un delfin cu monoclu,
Licenţiat în alchimie.

Mi-ai spus: “mizează totul pe numerele pare”

Muream încet, înghiţit de nelinişti!
Fericindu-ţi şoaptele în predici ţinute pe Araratul dintre inelele lui Saturn,
Mi-am ascuns uimirile sub preşul Cassiopeei
Şi am prins cu un bold în amintire surâsu-ţi de cretă.
Îmbrăţişându-ţi trupul sculptat în solzi de sirenă,
Ţi-am simţit fiorul pielii intrate în sevraj,
Văduvind-o de moarte mea glorioasă,
Însetată, prea însetată de talazurile
Ce mi te iubeau în mătăsuri albastre,
Sub linia unde cerul se întâlneşte cu pământul.

“Pune-ţi inima pe 18 roşu şi voi fi a ta.”

Adorând visele ce te aşterneau
În fiece dimineaţă, la ora 6:52, pe perna mea,
Am vandalizat pulsurile, smulgându-le rădăcina.

17 – negru.

Muream şi mai mult şi mai încet,
Cu trupul eviscerat şi sufletul vândut unui diavol în sutană,
Până când n-a mai rămas din mine
Decât o scânteie la care-ţi aprinzi ţigara.

Te voi iubi. Primăvara viitoare.

Voi arunca limbile ceasurilor în nebuloasa Andromeda
Şi te voi visa aşa cum n-a făcut-o nimeni, niciodată.

Sau dacă preferi, te voi urî mai puţin,
Din ce în ce mai puţin.

Semne bune, 2014