Vă mai amintiți de filmele indiene în care drama era dusă spre paroxism? În care el își pierdea picioarele, copilul rămânea pe drumuri, iar dușmanul jubila? În care totul era dublat de muzica aceea duioasă ce avea darul de a stoarce de lacrimi și ultimul mohican de pe rândul 14, care prefera realitatea palpabilă a... Continue Reading →
Să fi fost miercuri sau joi? Nu știu exact, dar m-am trezit că fredonez o melodie pe care n-o mai auzisem de ceva vreme. O cânta Proconsul: De la ruși vine fata!Am să-mi iau un pandativ,Un lanț cu prezervativ.Mda. Frumos. E drept nu chiar atât de frumos încât să-l fredonez pe sub mască și sâmbătă,... Continue Reading →
”Bârladul ne-a întâmpinat cu o vreme de c…. Adică de câine. Un frig de-ţi îngheţau gândurile înainte de a păşi pe gazon, un vânt din pupa ce avea să sufle-n pânza corăbiei mai norocoase şi un public cam subţirel, dar simpatic, care prin vocea unui individ cu carte de identitate şi drept de vot arunca... Continue Reading →
Aventura maramureșenilor m-a dus cu gândul la celebrul ”Pruncul, petrolul și ardelenii”, în care maestrul Ilarion Ciobanu a făcut un rol de zile mari. Acum, fie vorba între noi, nu cred că i-ar fi stat rău regretatului Ilarion pe poziția de pilier... Azi am stat de vorbă cu Constantin Pristăvița, jucător de bază a Naționalei... Continue Reading →
Eseu marcat de Lucian Zup O să încep cronica meciului de azi cu o mărturisire ce ține de trecutul meu. Pe persoană, cum s-ar zice. În urmă cu douăzeci și ceva de ani, dacă nu mai bine, am pășit pentru prima oară într-un dojo. Și mi-a plăcut ce am văzut acolo. Mi-am cumpărat chimonou, m-am... Continue Reading →
Rugby Club Gura Humorului Nu cred că există vreo arenă pe care se joacă rugby, în afara Arcului de Triumf, care să mă fascineze mai mult decât o face stadionul de la Petroșani, unde Știința își dispută meciurile de acasă. Acum nu știu dacă este ceva predestinat sau e o simplă întâmplare, dar de fiecare... Continue Reading →
De cum am pășit pe gazonul Stadionului Arcul de Triumf îmbrăcat în vesta verde ”Media” căreia i-am făcut un nod cochet, că, na, io n-am fizicul lui Tică sau al lui van Heerden, am simțit o briză cu arome de ocean, de sepii și rechini care m-a dus cu gândul la Hemingway. Am privit nedumerit... Continue Reading →
Marius Tincu, Gura Humorului, 2021 Mi-am promis și am promis componenților lotului U20 că voi scrie despre aventura lor din Portugalia, în cadrul Campionatului European U20, Coimbra, 2021. Și mă voi ține de cuvânt. Doar că de data aceasta am lăsat stiloul jos, mi-am pus căștile și am cântat cu Julio Iglesias ”Abril in Portugal”:... Continue Reading →
Cel mai mișto aspect, mă rog, hai să reformulez: unul dintre cele mai frumoase aspecte ale sportului, în general, e că, teoretic, minimalizează într-o măsură reconfortantă pentru noi cei care jucăm 1 la pauză, 2 la final, diferențele sociale, culturale, economice, etc. dintre oponenți. Evident, vorbim despre întâlniri sportive între două echipe naționale sau două... Continue Reading →
Măh, n-avem noi niciun laureat al premiului Nobel pentru literatură așa cum au cehii, dar avem echipament și băieți mai mișto decât au ei. Aș spune că și femei, dar mă tem că-mi pun în cap tot internetul și nu e cazul. Înainte de a da drumul vorbelor ce stau să cadă în cavalcadă peste... Continue Reading →
”De la Nistru pân` la Tisa…” N-o mai lungesc, mi-e destul de amară inima, ce rost are să pun paie pe foc, dar adevărul e că de la Nistru pân` la Rio del Plata, toți românii plânsu-mi-s-au. Unii de fericire, mă rog, fiți indulgenți cu mine și acceptați-mi euforia, alții de supărare. Și aici mă... Continue Reading →
foto: Eseu marcat de Vladut Sidau Spunea Grigore Leșe în aula Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava, acum câțiva ani buni, când eram fericiți și nu știam, citez: ”Io cânt când îmi vine.” Bun, n-oi fi eu chiar Grigore Leșe și nici măcar un Grigoraș mai mic, dar știți ceva? Dacă maestrul cântă când îi... Continue Reading →
Locuia la noi în oraș un bătrânel simpatic, care fusese pe front în al doilea război mondial. Probabil că fusese un crai în tinerețile sale, habar n-am, dar ceea ce remarcasem la el, încă din clipa în care l-am cunoscut, a fost lejeritatea cu care clarifica unele aspecte ce țineau de universul său familial. Într-o... Continue Reading →
N-am mai fost la Iaşi de câţiva ani buni. Să tot fie vreo patru, cinci… Bine, la un moment dat Iaşul a făcut parte integrantă din viaţa mea, mâncându-mi ficaţii şi punându-mi pielea la tăbăcit prin intermediul cursurilor de Drept Roman şi Drept Civil, dar asta nu m-a împiedicat să-l iubesc. Ba din contra. După... Continue Reading →
Am ajuns la vârsta la care înțelepciunea îmi bate la ușă tot mai insistent, însă io nu-i deschid, că mi-e teamă să nu-mi pierd inocența, dar vă spun cu mâna pe inimă și la modul cel mai serios că am tras o concluzie: viața nu e dreaptă. Nu… E profund nedreaptă. Probabil c-a fost croită... Continue Reading →
Știi care-i partea nașpa a cronicilor mele de rugby? Că trăiesc de două ori emoția meciului. O dată când îl văd, a doua când scriu. În ambele situații îmi rod unghiile, dar asta nu mă încălzește cu nimic... Duminică 26 septembrie, am jucat în Parcul Copilului din Capitală împotriva Griviței. Era o zi superbă de... Continue Reading →
Nu știu cum a fost la voi, dar anul acesta pare c-a fost unul care a mai diminuat un pic din efectele molimei despre care chiar n-aș vrea să vorbesc acum. Poate cu altă ocazie. Anul acesta a adus pe meleagurile noastre o serie de personalități ale sportului internațional. Și aș începe cu Marius Tincu,... Continue Reading →
Dacă zilele trecute scriam despre meciul nostru din etapa a 10-a cu gândul la Liverpool și la imnul lor, azi, după mai bine de 24 de ore de la terminarea meciului, altele mi-s gândurile… Și ca să n-o mai aburim pe aici, că avem și alte treburi și io și domniile voastre, scurt, concis și... Continue Reading →
Născut pe 7 mai 2002, Alin Conache a început rugby-ul în jurul vârstei de 6 ani. Venit dintr-o familie în care tatăl - Vasile -, dar și frații săi mai mari - Tibi și Gabi - au jucat rugby, Alin a atras atenția asupra sa încă de când activa la juniori, când a câștigat alături... Continue Reading →
Dacă eşti cardiac, bine ar fi să te gândeşti de două ori înainte de a veni la meciurile noastre. Avem noi aşa, aproape un talent în a te scoate din zona de confort şi de a te face să simţi că trăieşti sau că tocmai ai crăpat, dar până la urmă, la dracu, despre asta... Continue Reading →
Marius Gabor 