Deasupra cercului pe care-l formarăm în spatele buturilor planau liniștiți doi pescăruși. Privesc peste umăr. În stânga mea e Larisa, în dreapta Hode. Mă uit după Alexandra, dar n-o văd nicăieri. Mi-ar fi plăcut să fie și ea aici, cu noi. Mai târziu aveam să aflu că era la mașină, nicidecum că n-ar fi vrut... Continue Reading →
Ionuț Antonesi și bucuria marcării unui eseu Vântul care a chelit pădurile de frunze cu o zi înainte de ”marele meci”, ca să citez un clasic în viață iubitor de usturoi, a adus cu sine nu doar amintirea cetinii așternute în pragurile bordeielor de la țară, ci și a iernii care se apropie în pas... Continue Reading →
Ultima oară când am bătut Galațiul a fost la Suceava în ediția trecută de campionat, când terenul nostru era în plin proces de refacere a gazonului. Și atunci, ca și acum, rezultatul s-a decis în urma unei lovituri de pedeapsă venite pe finalul meciului, cu diferența că de data aceasta gălățenii au reușit să marcheze... Continue Reading →
Ultima oară când am bătut Galațiul a fost la Suceava în ediția trecută de campionat, când terenul nostru era în plin proces de refacere a gazonului. Și atunci, ca și acum, rezultatul s-a decis în urma unei lovituri de pedeapsă venite pe finalul meciului, cu diferența că de data aceasta gălățenii au reușit să marcheze... Continue Reading →
”Ploua infernal” în poezia lui Nichita Stănescu, ploua și când plecasem de acasă spre Petroșani, unde ne așteptau prietenii noștri de la Știința cu o carafă de vin mai vechi decât lemnele ce începeau a arde în sobe, semn că anotimpul pinguinilor plana deasupra capetelor noastre cu aripi de condor. Doamne, ce ironie sublimă. Hai,... Continue Reading →
Dacă ai putea alege între a fi nemuritor, dar singur, și a trăi puțin, dar intens, ce ai alege? Știu, e prea devreme sau prea târziu, după caz și după fusul orar sub care vă prind vremurile în care-mi citiți epistola. Să zicem că majoritatea alege a doua variantă. Ce ne facem cu cei care-l... Continue Reading →
Prima întâlnire cu spectatorii noștri avea să se desfășoare sub auspiciile pufului de păpădie care-și caută centrul de greutate în terenul de țintă al primăverii. Uneori îl nimerește și e bine, alteori, deși îl nimerește, nu e bine. Cum de adică de ce? Păi n-auziră-ți de TMO? Sau de bunul meu amic, Emi Gorodea, care... Continue Reading →
Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ca ieri, meciul cu Bârladul pe care l-am pierdut în deplasare și care a consemnat prima cronică din lungul șir de cronici cu care am căptușit povestea ce se scrie la Gura Humorului. O poveste care a avut o mulțime de protagoniști, un serial care continuă... Continue Reading →
”Decapotabilă mașina, așa am cumpărat-o, c-așa a vrut Cristina...” Să știți că n-am căpiat. Nu încă. Dar adevărul e că depresurizarea care a urmat acestui șlagăr (pentru ăștia mai tinerei, șlagărul e un fel de hit) sui-generis cântat pe banca de rezerve, cu numai un minut înainte de începerea meciului a avut darul de a... Continue Reading →
Ultima oară când o echipă sportivă de prestigiu a călcat pe terenul din bătătura noastră s-a întâmplat în 1982, când Naționala de Fotbal a României a învins pe Mineru Gura Humorului cu 1-0, prin golul înscris de Andone. Multe primăveri s-au perindat de atunci și n-am îndrăznit să sperăm că vom mai avea oaspeți de... Continue Reading →
Noi n-am avut niciodată liniște. Știi ce zic? N-am avut niciodată liniștea aia matinală care te face să te întinzi până-ți trosnesc oasele și să cauți din priviri umbra ceasului de pe perete, ca un proroc ce știe că va veni o vreme când... Noi am avut numai neliniști. Și ne-am întins oasele nu a... Continue Reading →
Eram copil când la cinematografele din România rula un film care se numea „Cinci pentru infern”, o producţie italiană ce se voia a fi un fel de precursoare a filmelor de comando. Nu-mi amintesc foarte multe detalii, dar mi-a plăcut teribil cum suna acel „Cinque per l`inferno”; era ceva exotic, ceva nou, ceva înspăimântător. Când... Continue Reading →
Spuneam în avancronica meciului cu Suceava că miturile sunt făcute ca să fie măsluite în funcţie de interese. Nu mai intrăm în detalii, dar pe de altă parte nu pot ignora sentimentul de teroare pe care mi-l dă cifra 13. Am meciurile mele personale cu această relicvă prelinsă de pe stalagmitele peşterilor unde-şi odihneau ciolanele... Continue Reading →
Dacă pentru unii începuturile coincid cu zilele alea când mugurii pocnesc pe crengile scăpate de ger, pentru noi, băieţii din Gura Humorului, începuturile se topesc sub tălpile încinse de jarul horelor bătute la ceas de toamnă, când vara intră în moarte clinică şi ziua îşi deapănă amintirile cu fete şi bluziţe galbene ca gutuile. Nu... Continue Reading →
„I have a dream” spunea Martin Luther King în urmă cu cincizeci şi ceva de ani. Parafrazându-l pe marele om politic american, aş spune c-am avut şi eu un vis. E drept, unul mai mic, cu lasere, cu navete spaţiale şi cu un maimuţoi pe nume Chewbacca. Nu ştiu dacă visele mele sunt cinefile, ascund... Continue Reading →
Cronicile nu ne spun dacă ziua de 14 iulie 1457 a fost o zi de primăvară călduroasă ori ducea mai mult cu o zi de iarnă târzie, dar îmi place să cred că începutul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost însemnat cu cerneală de violete pe pergamentul fabuloasei sale epoci. Câteva secole... Continue Reading →
Marius Gabor 