Am început cu Dinamo acasă, am terminat cu Dinamo acasă. Frumos, elegant, simetric. E drept că la început clorofila zburda veselă prin frunzele primăverii, purtând cu ea și dorința noastră de a face o figură frumoasă în prima divizie valorică, în timp ce azi, în plină toamnă cu iz medieval, din ea a mai rămas... Continue Reading →
Când nu mai ai nimic de pierdut și joci all in, ori dai lovitura vieții tale, ori pleci capul în pământ și-l privești ca pe o izbăvire gândindu-te că, până la urmă, e și ăla în străfundurile straturilor sale geologice un fel de casă bătrânească la care făcea aluzie Eclesiastul când spunea că totul e... Continue Reading →
Afară ploua torențial. Așa își începea romanul polițist un jurnalist ce mai apărea pe la televizor din când în când. De parcă ar fi putut ploua torențial în casă. Nu-i dau numele, că e trecut în neființă, dar m-a amuzat. Norocul meu a fost că-i citisem încordarea intelectuală, altfel aș fi început și eu cronica... Continue Reading →
