Am început cu Dinamo acasă, am terminat cu Dinamo acasă. Frumos, elegant, simetric. E drept că la început clorofila zburda veselă prin frunzele primăverii, purtând cu ea și dorința noastră de a face o figură frumoasă în prima divizie valorică, în timp ce azi, în plină toamnă cu iz medieval, din ea a mai rămas doar ceața ce se ridica alene din coronamentul pădurii din vecinătate. A fost un meci special pentru mulți dintre noi, dar mai ales pentru Mihai și Cosmin Daraban, doi dintre cei mai importanți piloni ai echipei care, la ora meciului, în loc să fie alături de frații lor în ultima bătălie a sezonului, îl conduceau pe tatăl lor pe ultimul lui drum.
Nu mă interesează statisticile. Nu pentru că n-ar fi importante, ci pentru că noi, de când a luat ființă acest club, am adunat altfel de statistici: bucuria câștigării unui meci în fața unei echipe din eșalonul superior, în timp ce evoluam în DNS, bucuria de a ridica deasupra capetelor cupa din care se prelingea șampania cu aromă de campioni, bucuria de a vă vedea în număr atât de mare alături de noi atât pe stadion cât și în mediul online, bucuria de a vedea că de la 900 de abonați în anul 2020 am ajuns azi la o comunitate de peste 5800 de persoane, bucuria de a purta cu cinste și onoare numele casei noastre pe toate stadioanele țării, de la Galați, Năvodari, Bârlad, București, Iași, Timișoara, Cluj, Baia Mare, etc. și nu în ultimul rând bucuria de a ști că am dat tot ce am avut mai bun în noi, indiferent de rezultate.
Încheiem anul competițional cu fruntea sus în compania unei echipe care și-a propus să câștige Cupa României. Noi le urăm succes și le mulțumim pentru că ne-au fost adversari în acest ultim episod al anului 2026. De asemenea, le mulțumim echipelor Steaua București și Timișoarei, prin venele cărora curge oleacă de sânge bucovinean, Rapidului, pe care eu unul, îl vedeam în ”Final Four”, băieților de la Baia Mare, pe care mereu i-am asemuit cu zidul Constantinopolului și studenților de la Cluj, pe la ale căror urechi le trecură o săgeată în ultimul nostru meci. Mulțumim autorităților locale, Primăriei Orașului Gura Humorului, Consiliului Județean Suceava și tuturor sponsorilor care ne-au fost alături și fără de care parcursul nostru ar fi fost mult mai greu și nu în ultimul rând, vă mulțumim vouă, tuturor iubitorilor de rugby, care ne-ați fost alături în această aventură.
Dedicăm această cronică fraților Cosmin și Mihai Daraban, care au trecut azi prin clipe grele.
