Nici nu știu dacă am jucat noi prost sau au fost ei mai buni? Probabil amândouă. Aș fi vrut să bag și canicula în ecuație, dar n-ar fi fost corect, pentru că ne-a afectat pe toți în egală măsură. Niciodată de când evoluăm în LRK nu ne-a fost dat să digerăm atât de greu o înfrângere ca asta, într-un meci în care ne pusesem toată speranța și dorința de a face o figură frumoasă. Pentru noi, pentru voi, pentru moralul nostru. N-a fost să fie.
.
Clujenii au avut ceva în plus, trebuie să recunoaștem, și probabil că ar fi câștigat și fără cadourile pe care le-am oferit cu generozitate, în timp ce noi am fost un pic timorați de presiunea rezultatului pe care ni-l doream favorabil. Au jucat mai bine, au comis mai puține greșeli și au fructificat aproape toate oportunitățile, fapt pentru care îi felicităm.
.
Noa, amu să trecem și la partea mai puțin văzută din tribune. Pentru că pot să mă mișc pe teren cu aparatul, am ajuns și în preajma grupării clujene. Erau bucuroși. Era de înțeles. Plecau acasă cu a doua și ultima lor victorie din sezonul regulat. Pe mine m-a surprins însă altceva.
.
Mai erau câteva minute până la finalul meciului când unul dintre oficialii oaspeți aruncase o privire spre tribuna oficială și spuse dând din cap cu înțelepciunea filosofului care descoperise că e bine când e bine și e nașpa când e nașpa: “băi, am mai văzut oameni răi, dar ca aici…”. Și am rămas mască. Avea victoria asigurată, berea la rece, punct bonus… Sper că nu și-o fi imaginat că e la operetă, c-aș fi tare dezamăgit. Peste tot în lume suporterii sunt olecuță mai vocali și mai subiectivi, dar asta nu însemnă că merită astfel de stampile care nu folosesc nimănui.
.
Nu știu ce l-o fi deranjat, probabil vreo replică venită din partea unui humorean, habar n-am și până la urmă era convingerea lui proprie, n-aveam de gând să i-o contest, dar mă întreb tot așa, aproape filosofic, oare o fi văzut el faza aceea în care un jucător de-al lui îl lovise cu piciorul intenționat pe Alex? La cum îl știu eu pe băiatul ăsta, clujeanului îi trecuse glonțul pe lângă ambele urechi.
.
Știu, n-are legătură cu rezultatul final, dar aș vrea să le amintesc oaspeților noștri că în meciul de la Cluj, primii care au sărit să ajute un jucător clujean care se afla în pragul unei comoții în timp ce echipa lor medicală reflecta asupra revoluției cognitive a speciei umane, au fost Marian și Cristophe, medicul nostru. Și asta datorită faptului că suntem oameni răi.
.
N-o să transform cronica într-o dezbatere care să analizeze dacă ardelenii sunt mai buni decât bucovinenii, mai ales că mama mea e din Ardeal, dar puneți voi față in față cele două scene și trageți singuri concluziile.
.
Hai, că am fost și azi rău. Paștele mă-sii…
Marius Gabor 