”Ploua infernal” în poezia lui Nichita Stănescu, ploua și când plecasem de acasă spre Petroșani, unde ne așteptau prietenii noștri de la Știința cu o carafă de vin mai vechi decât lemnele ce începeau a arde în sobe, semn că anotimpul pinguinilor plana deasupra capetelor noastre cu aripi de condor. Doamne, ce ironie sublimă. Hai,... Continue Reading →
Anotimpul nostalgiilor ne-a prins pe drum, undeva între o cărare bătută de copitele cailor și chiotele tătarilor care-i călăreau, și linia continuă ce separă drumul în două direcții de mers: una spre trecut și alta spre viitor. Depinde din ce sens vii și încotro te duci. Pe mine m-a găsit indecis, învăluit într-o ceață densă,... Continue Reading →
Nici nu pocniseră bine primii muguri ai sâmbetei trecute, că ne și trezirăm pe Stadionul ”Florea Dumitrache” înconjurați de garda vișinie, care ne arunca priviri războinice printre zidurile complexului sportiv ce mă ducea cu gândul la Colosseumul din Roma. Bănuiesc că eram pentru ei ceea ce fusese lumea nouă descoperită de Cortez cu câteva veacuri... Continue Reading →
So, ce mai faceți voi, oamini buni? Totul bine? Pregătiți de scumpirile la energie? Eh, nu puneți la suflet, ne descurcăm noi, sănătoși să fim. Ce voiam să vă spun… A, da. Nu știu dacă știți, dar rugby-ul intră oleacă în vacanță. Eu zic că pe merit. Se mai oblojesc niște răni, se mai sudează... Continue Reading →
”Tu, cu mine de mână și atât,Ce avem e atât de special” N-am cum să ignor ceea ce probabil va fi hit-ul acestei veri și să nu încep cronica meciului de azi fără a-l fredona oleacă. De altfel, la finalul meciului, am avut parte de o adevărată sărbătoare a iubirii în toate formele ei de... Continue Reading →
"Are buză de iepure norocul, îi curge frica prin despicătură dar îi lipsește complet instinctul de conservare…. Lângă mine a stat mereu uscat și cu legătură abă în jurul capului, un fel de japonez condamnat la moarte, fericit că se va afla curând la un loc cu samuraii evului mediu.”, Fănuș Neagu – Câinele cu... Continue Reading →
”Decapotabilă mașina, așa am cumpărat-o, c-așa a vrut Cristina...” Să știți că n-am căpiat. Nu încă. Dar adevărul e că depresurizarea care a urmat acestui șlagăr (pentru ăștia mai tinerei, șlagărul e un fel de hit) sui-generis cântat pe banca de rezerve, cu numai un minut înainte de începerea meciului a avut darul de a... Continue Reading →
Se spune că atunci când a fost întrebat de ce a urcat pe cel mai înalt munte din lume, Edmund Hillary ar fi spus doar atât: pentru că există. Poate că la prima vedere unii ar spune că am fost nesăbuiți. N-ar fi de acuzat, în definitiv oricine se poate exprima liber, doar că lucrurile... Continue Reading →
Nimic de pe cerul stropit cu aerograful nu avea să prevestească lehamitea ce avea să mă cuprindă după meciul disputat duminică în capitala României. E drept că se anunțase o furtună iminentă, dar asta n-avea cum să-mi influențeze starea. I se făcuse atâta reclamă, că o așteptam nu ca pe o calamitate, ci ca pe... Continue Reading →
Niciodată nu am scris despre o întrecere sportivă cu atâta încărcătură emoțională, cum a fost finala U20 dintre CT Dinicu Golescu - Rapid si LPS Suceava, din poziția de învingător. De aceea mi-a venit și foarte greu cumva. În cronicile scrise despre RC Gura Humorului îmi dansau mereu prin fața ochilor cuvinte pline de o... Continue Reading →
Nu-mi amintesc să fi avut o primăvară rugbistică atât de senină precum aceasta, când am înregistrat trei victorii din patru meciuri disputate. E adevărat că marea necunoscută rămâne echipa de la malul mării cu care vom disputa o dublă manșă în iunie, dar asta nu ne poate știrbi din bucurie. Vorba aia ” De-o fi... Continue Reading →
Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine meciurile cu Suceava depășesc dimensiunea unui derby care a devenit, iată, unul tradițional. Motivele sunt multe, dar nu țin neapărat să vorbesc despre ele. De pildă, meciul de azi a însemnat pentru mine un motiv mai mult decât serios pentru a mă întoarce la cronici. Am... Continue Reading →
Polonezii n-au adus la București doar mere și femei frumoase, ci și multă zăpadă. Cel puțin la mine acasă, la Gura Humorului. E drept, la ora meciului nu ningea în capitală, dar până la urmă e vorba de percepție și asta contează cel mai mult. Nu ningea nici când veneau în România să vândă șosete,... Continue Reading →
Cât să fi trecut de la bătălia de la Berezina? Recunosc, am și eu o obsesie... O sută, două sute de ani? Mai exact două sute zece ani. Cam tot atât cât o să mai treacă până când Arabia Saudită o să bată din nou Argentina cu 2-1, dar asta e altă poveste. Da... Două... Continue Reading →
În weekendul care a trecut Anglia a pierdut pe teren propriu în fața Argentinei, Țara Galilor a aruncat prosopul alb în fața All Blacks, Naționala României U20 a fost învinsă de Belgia și, sincer, nici noi nu ne-am simțit prea bine. Nu știu colegii mei din staff, copiii care au debutat la seniori sau ceilalți... Continue Reading →
Îmi amintesc de săptămânile de practică obligatorie cu care începeam școala. Unii, mai norocoși, se trezeau repartizați la mere, pe dealurile copilăriei lui Birlic, alții, pentru care norocul e ca floarea de colț, nimereau la cartofi sau sfeclă furajeră. Nici nu știu dacă mai are rost să spun unde am nimerit eu. Evident, la barabule,... Continue Reading →
Marian Popescu Galațiul ne-a întâmpinat, ca de obicei, cu tot ce avea mai bun în bătătură: vreme de primăvară, pește de Dunăre garnisit cu vin alb, forfotă domoală pe faleză, semn că până și forfota nu mai era ce-a fost odată și un hotel cu clanțe de unică folosință. Pot să pun sau să nu... Continue Reading →
Şi pentru că ulcioarele nu merg de multe ori la apă, cel puţin aşa spun înţelepţii, nădăjduiesc ca, în ciuda faptului că povestea de la Bârlad din 14 aprilie 2019 s-a scris cu turnesol, meciurile viitoare ale rugbyştilor de la R.C. Gura Humorului să se scrie cu albastrul de Voroneţ, căci, nu-i aşa, una este... Continue Reading →
Nu știu alții cum sunt, spunea Creangă într-un preambul menit a face din amintirile noastre suspine nemuritoare, precum cârlionții lui Venus din Milo, dar noi când ne gândim la Humorul cel curgător ne tresaltă și acum inima de bucurie. Și știi de ce? Nu pentru că Humorul ar îmbrăca haina primordială a începutului de veac,... Continue Reading →
”A treia oară poate e cu noroc” e o zicală șchioapă de un dinte ce se potrivește la ăia știrbi de un picior. Ce prostie... Auzi acolo... Asta ce ar fi însemnat? Că la cea de-a treia întâlnire cu Borgii de la Știința, să avem noroc și să se împiedice de crampoane în timp ce... Continue Reading →
Marius Gabor 