Anotimpul nostalgiilor ne-a prins pe drum, undeva între o cărare bătută de copitele cailor și chiotele tătarilor care-i călăreau, și linia continuă ce separă drumul în două direcții de mers: una spre trecut și alta spre viitor. Depinde din ce sens vii și încotro te duci. Pe mine m-a găsit indecis, învăluit într-o ceață densă,... Continue Reading →
Dacă ai putea alege între a fi nemuritor, dar singur, și a trăi puțin, dar intens, ce ai alege? Știu, e prea devreme sau prea târziu, după caz și după fusul orar sub care vă prind vremurile în care-mi citiți epistola. Să zicem că majoritatea alege a doua variantă. Ce ne facem cu cei care-l... Continue Reading →
Nici nu pocniseră bine primii muguri ai sâmbetei trecute, că ne și trezirăm pe Stadionul ”Florea Dumitrache” înconjurați de garda vișinie, care ne arunca priviri războinice printre zidurile complexului sportiv ce mă ducea cu gândul la Colosseumul din Roma. Bănuiesc că eram pentru ei ceea ce fusese lumea nouă descoperită de Cortez cu câteva veacuri... Continue Reading →
Io chiar nu știu cine a așteptat mai mult meciul ăsta, noi sau sucevenii? Pe de o parte, noi luasem în cătare poziția de lider al grupei, deși știm că mai avem un drum lung până la final, pe de altă parte amicii noștri, care primiseră un energizant, așa mai eco, de la proaspeții lor... Continue Reading →
Well well well... Încep să cred că vremea a dezvoltat un fetiș interesant cu noi și adversarii noștri din capitala Moldovei. Îi place ei să ne vadă și pe unii și pe alții făcând palate din chirpici. Cum îi șoptește un condor că jucăm cu POLI, vine și ea cu norii, cu ploaia și cu... Continue Reading →
”Tu, cu mine de mână și atât,Ce avem e atât de special” N-am cum să ignor ceea ce probabil va fi hit-ul acestei veri și să nu încep cronica meciului de azi fără a-l fredona oleacă. De altfel, la finalul meciului, am avut parte de o adevărată sărbătoare a iubirii în toate formele ei de... Continue Reading →
Prima întâlnire cu spectatorii noștri avea să se desfășoare sub auspiciile pufului de păpădie care-și caută centrul de greutate în terenul de țintă al primăverii. Uneori îl nimerește și e bine, alteori, deși îl nimerește, nu e bine. Cum de adică de ce? Păi n-auziră-ți de TMO? Sau de bunul meu amic, Emi Gorodea, care... Continue Reading →
Priviți, vă rog, imaginea care-mi ilustrează cronica. O parte din voi, cei familiarizați cu rugby-ul, o să spuneți că accidentările fac parte din cariera de rugbist și că se mai întâmplă și evenimente nefericite, o parte din voi, mai puțin familiarizați cu regulile acestui sport, o să spuneți ”Doamne ferește, ce s-a întâmplat acolo?. Nu... Continue Reading →
Se spune că atunci când a fost întrebat de ce a urcat pe cel mai înalt munte din lume, Edmund Hillary ar fi spus doar atât: pentru că există. Poate că la prima vedere unii ar spune că am fost nesăbuiți. N-ar fi de acuzat, în definitiv oricine se poate exprima liber, doar că lucrurile... Continue Reading →
Ultima oară când o echipă sportivă de prestigiu a călcat pe terenul din bătătura noastră s-a întâmplat în 1982, când Naționala de Fotbal a României a învins pe Mineru Gura Humorului cu 1-0, prin golul înscris de Andone. Multe primăveri s-au perindat de atunci și n-am îndrăznit să sperăm că vom mai avea oaspeți de... Continue Reading →
Nimic de pe cerul stropit cu aerograful nu avea să prevestească lehamitea ce avea să mă cuprindă după meciul disputat duminică în capitala României. E drept că se anunțase o furtună iminentă, dar asta n-avea cum să-mi influențeze starea. I se făcuse atâta reclamă, că o așteptam nu ca pe o calamitate, ci ca pe... Continue Reading →
La noi, în Bucovina, vara vine pe furiș între o noapte ploioasă și o dimineață însorită, de nici nu mai știi ce bulendre să pui pe tine. De teamă și de rușine, ca să nu te faci de râs când ieși să-ți cumperi țigări. Sau cafea. Whatever. Ceea ce știm sigur e altceva: că oricând... Continue Reading →
Are strabism ghinionul, nu știi dacă se uită la tine ori pe lângă tine și de aceea mulți îl confundă cu norocul și-l văd ca pe un afiș perfect, gata de lipit pe gura de intrare în mină. Poate de aceea e bine să-l privești din profil, ca să nu-ți mai faci probleme. Prima etapă... Continue Reading →
Nu-mi amintesc să fi avut o primăvară rugbistică atât de senină precum aceasta, când am înregistrat trei victorii din patru meciuri disputate. E adevărat că marea necunoscută rămâne echipa de la malul mării cu care vom disputa o dublă manșă în iunie, dar asta nu ne poate știrbi din bucurie. Vorba aia ” De-o fi... Continue Reading →
Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine meciurile cu Suceava depășesc dimensiunea unui derby care a devenit, iată, unul tradițional. Motivele sunt multe, dar nu țin neapărat să vorbesc despre ele. De pildă, meciul de azi a însemnat pentru mine un motiv mai mult decât serios pentru a mă întoarce la cronici. Am... Continue Reading →
Cât să fi trecut de la bătălia de la Berezina? Recunosc, am și eu o obsesie... O sută, două sute de ani? Mai exact două sute zece ani. Cam tot atât cât o să mai treacă până când Arabia Saudită o să bată din nou Argentina cu 2-1, dar asta e altă poveste. Da... Două... Continue Reading →
În weekendul care a trecut Anglia a pierdut pe teren propriu în fața Argentinei, Țara Galilor a aruncat prosopul alb în fața All Blacks, Naționala României U20 a fost învinsă de Belgia și, sincer, nici noi nu ne-am simțit prea bine. Nu știu colegii mei din staff, copiii care au debutat la seniori sau ceilalți... Continue Reading →
Îmi amintesc de săptămânile de practică obligatorie cu care începeam școala. Unii, mai norocoși, se trezeau repartizați la mere, pe dealurile copilăriei lui Birlic, alții, pentru care norocul e ca floarea de colț, nimereau la cartofi sau sfeclă furajeră. Nici nu știu dacă mai are rost să spun unde am nimerit eu. Evident, la barabule,... Continue Reading →
Marian Popescu Galațiul ne-a întâmpinat, ca de obicei, cu tot ce avea mai bun în bătătură: vreme de primăvară, pește de Dunăre garnisit cu vin alb, forfotă domoală pe faleză, semn că până și forfota nu mai era ce-a fost odată și un hotel cu clanțe de unică folosință. Pot să pun sau să nu... Continue Reading →
Şi pentru că ulcioarele nu merg de multe ori la apă, cel puţin aşa spun înţelepţii, nădăjduiesc ca, în ciuda faptului că povestea de la Bârlad din 14 aprilie 2019 s-a scris cu turnesol, meciurile viitoare ale rugbyştilor de la R.C. Gura Humorului să se scrie cu albastrul de Voroneţ, căci, nu-i aşa, una este... Continue Reading →
Marius Gabor 