La noi, primăvara vine în noiembrie

Minutul 60. Sunt în spatele buturilor gălățene, la câțiva metri de terenul lor de țintă. În stânga mea e Larisa, care filmează pentru documentar, la mijlocul terenului, unde se duce o bătălie pe viață și pe moarte, e Dani, care surprinde dramatismul luptei înarmat cu un gimbal, în tribuna a doua e Ștef, preocupat de... Continue Reading →

4-2

Deasupra cercului pe care-l formarăm în spatele buturilor planau liniștiți doi pescăruși. Privesc peste umăr. În stânga mea e Larisa, în dreapta Hode. Mă uit după Alexandra, dar n-o văd nicăieri. Mi-ar fi plăcut să fie și ea aici, cu noi. Mai târziu aveam să aflu că era la mașină, nicidecum că n-ar fi vrut... Continue Reading →

La noi acasă, nimeni nu ne calcă în picioare

Ionuț Antonesi și bucuria marcării unui eseu Vântul care a chelit pădurile de frunze cu o zi înainte de ”marele meci”, ca să citez un clasic în viață iubitor de usturoi, a adus cu sine nu doar amintirea cetinii așternute în pragurile bordeielor de la țară, ci și a iernii care se apropie în pas... Continue Reading →

Ultima oară când am bătut Galațiul a fost la Suceava în ediția trecută de campionat, când terenul nostru era în plin proces de refacere a gazonului. Și atunci, ca și acum, rezultatul s-a decis în urma unei lovituri de pedeapsă venite pe finalul meciului, cu diferența că de data aceasta gălățenii au reușit să marcheze... Continue Reading →

Azi, nu

Ultima oară când am bătut Galațiul a fost la Suceava în ediția trecută de campionat, când terenul nostru era în plin proces de refacere a gazonului. Și atunci, ca și acum, rezultatul s-a decis în urma unei lovituri de pedeapsă venite pe finalul meciului, cu diferența că de data aceasta gălățenii au reușit să marcheze... Continue Reading →

Bomb Squad

În sfârșit începurăm și noi o campanie cu dreptul. E drept că e o campanie care se continuă cu un Play-off, dar asta cu atât mai mult ne bucură. N-am jucat cu Galați în deplasare, așa cum începeam aproape mai mereu toate campionatele, ci cu Sportul Studențesc, o trupă interesantă care vizita Gura Humorului în... Continue Reading →

Mai există gentlemani? Mai există!

”Ploua infernal” în poezia lui Nichita Stănescu, ploua și când plecasem de acasă spre Petroșani, unde ne așteptau prietenii noștri de la Știința cu o carafă de vin mai vechi decât lemnele ce începeau a arde în sobe, semn că anotimpul pinguinilor plana deasupra capetelor noastre cu aripi de condor. Doamne, ce ironie sublimă. Hai,... Continue Reading →

Tătarii și bârlădenii

Anotimpul nostalgiilor ne-a prins pe drum, undeva între o cărare bătută de copitele cailor și chiotele tătarilor care-i călăreau, și linia continuă ce separă drumul în două direcții de mers: una spre trecut și alta spre viitor. Depinde din ce sens vii și încotro te duci. Pe mine m-a găsit indecis, învăluit într-o ceață densă,... Continue Reading →

Mulțumim, Ștefăniță!

Dacă ai putea alege între a fi nemuritor, dar singur, și a trăi puțin, dar intens, ce ai alege? Știu, e prea devreme sau prea târziu, după caz și după fusul orar sub care vă prind vremurile în care-mi citiți epistola. Să zicem că majoritatea alege a doua variantă. Ce ne facem cu cei care-l... Continue Reading →

Papa Fololo

Nici nu pocniseră bine primii muguri ai sâmbetei trecute, că ne și trezirăm pe Stadionul ”Florea Dumitrache” înconjurați de garda vișinie, care ne arunca priviri războinice printre zidurile complexului sportiv ce mă ducea cu gândul la Colosseumul din Roma. Bănuiesc că eram pentru ei ceea ce fusese lumea nouă descoperită de Cortez cu câteva veacuri... Continue Reading →

5inci săptămâni în balon

So, ce mai faceți voi, oamini buni? Totul bine? Pregătiți de scumpirile la energie? Eh, nu puneți la suflet, ne descurcăm noi, sănătoși să fim. Ce voiam să vă spun… A, da. Nu știu dacă știți, dar rugby-ul intră oleacă în vacanță. Eu zic că pe merit. Se mai oblojesc niște răni, se mai sudează... Continue Reading →

Bolundu și Arhimede

Io chiar nu știu cine a așteptat mai mult meciul ăsta, noi sau sucevenii? Pe de o parte, noi luasem în cătare poziția de lider al grupei, deși știm că mai avem un drum lung până la final, pe de altă parte amicii noștri, care primiseră un energizant, așa mai eco, de la proaspeții lor... Continue Reading →

Easy! Too Easy!

Well well well... Încep să cred că vremea a dezvoltat un fetiș interesant cu noi și adversarii noștri din capitala Moldovei. Îi place ei să ne vadă și pe unii și pe alții făcând palate din chirpici. Cum îi șoptește un condor că jucăm cu POLI, vine și ea cu norii, cu ploaia și cu... Continue Reading →

Cel mai fericit de pe pământ

”Tu, cu mine de mână și atât,Ce avem e atât de special” N-am cum să ignor ceea ce probabil va fi hit-ul acestei veri și să nu încep cronica meciului de azi fără a-l fredona oleacă. De altfel, la finalul meciului, am avut parte de o adevărată sărbătoare a iubirii în toate formele ei de... Continue Reading →

You Never Walk Alone

Prima întâlnire cu spectatorii noștri avea să se desfășoare sub auspiciile pufului de păpădie care-și caută centrul de greutate în terenul de țintă al primăverii. Uneori îl nimerește și e bine, alteori, deși îl nimerește, nu e bine. Cum de adică de ce? Păi n-auziră-ți de TMO? Sau de bunul meu amic, Emi Gorodea, care... Continue Reading →

Standing Ovation

Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ca ieri, meciul cu Bârladul pe care l-am pierdut în deplasare și care a consemnat prima cronică din lungul șir de cronici cu care am căptușit povestea ce se scrie la Gura Humorului. O poveste care a avut o mulțime de protagoniști, un serial care continuă... Continue Reading →

Mihaela, dragostea mea

”Decapotabilă mașina, așa am cumpărat-o, c-așa a vrut Cristina...” Să știți că n-am căpiat. Nu încă. Dar adevărul e că depresurizarea care a urmat acestui șlagăr (pentru ăștia mai tinerei, șlagărul e un fel de hit) sui-generis cântat pe banca de rezerve, cu numai un minut înainte de începerea meciului a avut darul de a... Continue Reading →

MASADA

Se spune că atunci când a fost întrebat de ce a urcat pe cel mai înalt munte din lume, Edmund Hillary ar fi spus doar atât: pentru că există.  Poate că la prima vedere unii ar spune că am fost nesăbuiți. N-ar fi de acuzat, în definitiv oricine se poate exprima liber, doar că lucrurile... Continue Reading →

Predator 2

Are strabism ghinionul, nu știi dacă se uită la tine ori pe lângă tine și de aceea mulți îl confundă cu norocul și-l văd ca pe un afiș perfect, gata de lipit pe gura de intrare în mină. Poate de aceea e bine să-l privești din profil, ca să nu-ți mai faci probleme. Prima etapă... Continue Reading →

De la sublim la ridicol nu este decât un pas

Nu-mi amintesc să fi avut o primăvară rugbistică atât de senină precum aceasta, când am înregistrat trei victorii din patru meciuri disputate. E adevărat că marea necunoscută rămâne echipa de la malul mării cu care vom disputa o dublă manșă în iunie, dar asta nu ne poate știrbi din bucurie. Vorba aia ” De-o fi... Continue Reading →

Blog at WordPress.com.

Up ↑