Prima întâlnire cu spectatorii noștri avea să se desfășoare sub auspiciile pufului de păpădie care-și caută centrul de greutate în terenul de țintă al primăverii. Uneori îl nimerește și e bine, alteori, deși îl nimerește, nu e bine. Cum de adică de ce? Păi n-auziră-ți de TMO? Sau de bunul meu amic, Emi Gorodea, care... Continue Reading →
Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ca ieri, meciul cu Bârladul pe care l-am pierdut în deplasare și care a consemnat prima cronică din lungul șir de cronici cu care am căptușit povestea ce se scrie la Gura Humorului. O poveste care a avut o mulțime de protagoniști, un serial care continuă... Continue Reading →
”Decapotabilă mașina, așa am cumpărat-o, c-așa a vrut Cristina...” Să știți că n-am căpiat. Nu încă. Dar adevărul e că depresurizarea care a urmat acestui șlagăr (pentru ăștia mai tinerei, șlagărul e un fel de hit) sui-generis cântat pe banca de rezerve, cu numai un minut înainte de începerea meciului a avut darul de a... Continue Reading →
Se spune că atunci când a fost întrebat de ce a urcat pe cel mai înalt munte din lume, Edmund Hillary ar fi spus doar atât: pentru că există. Poate că la prima vedere unii ar spune că am fost nesăbuiți. N-ar fi de acuzat, în definitiv oricine se poate exprima liber, doar că lucrurile... Continue Reading →
Are strabism ghinionul, nu știi dacă se uită la tine ori pe lângă tine și de aceea mulți îl confundă cu norocul și-l văd ca pe un afiș perfect, gata de lipit pe gura de intrare în mină. Poate de aceea e bine să-l privești din profil, ca să nu-ți mai faci probleme. Prima etapă... Continue Reading →
Nu-mi amintesc să fi avut o primăvară rugbistică atât de senină precum aceasta, când am înregistrat trei victorii din patru meciuri disputate. E adevărat că marea necunoscută rămâne echipa de la malul mării cu care vom disputa o dublă manșă în iunie, dar asta nu ne poate știrbi din bucurie. Vorba aia ” De-o fi... Continue Reading →
Nu știu cum e pentru voi, dar pentru mine meciurile cu Suceava depășesc dimensiunea unui derby care a devenit, iată, unul tradițional. Motivele sunt multe, dar nu țin neapărat să vorbesc despre ele. De pildă, meciul de azi a însemnat pentru mine un motiv mai mult decât serios pentru a mă întoarce la cronici. Am... Continue Reading →
Polonezii n-au adus la București doar mere și femei frumoase, ci și multă zăpadă. Cel puțin la mine acasă, la Gura Humorului. E drept, la ora meciului nu ningea în capitală, dar până la urmă e vorba de percepție și asta contează cel mai mult. Nu ningea nici când veneau în România să vândă șosete,... Continue Reading →
Cât să fi trecut de la bătălia de la Berezina? Recunosc, am și eu o obsesie... O sută, două sute de ani? Mai exact două sute zece ani. Cam tot atât cât o să mai treacă până când Arabia Saudită o să bată din nou Argentina cu 2-1, dar asta e altă poveste. Da... Două... Continue Reading →
În weekendul care a trecut Anglia a pierdut pe teren propriu în fața Argentinei, Țara Galilor a aruncat prosopul alb în fața All Blacks, Naționala României U20 a fost învinsă de Belgia și, sincer, nici noi nu ne-am simțit prea bine. Nu știu colegii mei din staff, copiii care au debutat la seniori sau ceilalți... Continue Reading →
Îmi amintesc de săptămânile de practică obligatorie cu care începeam școala. Unii, mai norocoși, se trezeau repartizați la mere, pe dealurile copilăriei lui Birlic, alții, pentru care norocul e ca floarea de colț, nimereau la cartofi sau sfeclă furajeră. Nici nu știu dacă mai are rost să spun unde am nimerit eu. Evident, la barabule,... Continue Reading →
Marian Popescu Galațiul ne-a întâmpinat, ca de obicei, cu tot ce avea mai bun în bătătură: vreme de primăvară, pește de Dunăre garnisit cu vin alb, forfotă domoală pe faleză, semn că până și forfota nu mai era ce-a fost odată și un hotel cu clanțe de unică folosință. Pot să pun sau să nu... Continue Reading →
Şi pentru că ulcioarele nu merg de multe ori la apă, cel puţin aşa spun înţelepţii, nădăjduiesc ca, în ciuda faptului că povestea de la Bârlad din 14 aprilie 2019 s-a scris cu turnesol, meciurile viitoare ale rugbyştilor de la R.C. Gura Humorului să se scrie cu albastrul de Voroneţ, căci, nu-i aşa, una este... Continue Reading →
Nici nu-și scoaseră bine pălăriile de sub cetină, că hribii se și treziră batjocoriți cu smântână în Cupa Bucovinei, la o aruncătură de băț de apa ce poartă pecetea aromei de brad și balmuș într-un desfrâu culinar ce s-ar fi vrut olimpian, dar care, spun cronicarii vremii, a lipsit cu desăvârșire. Sucevenii au venit la... Continue Reading →
Foto: Marian Doru Moroșan ”Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,Avea parcă un alt puls, dar cu o sută de ani în urmă.Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor. Şi după cum citise el înNorii de la Cornul Caprii, nu era de-a bună.Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul...” spunea Marin... Continue Reading →
Nu știu alții cum sunt, spunea Creangă într-un preambul menit a face din amintirile noastre suspine nemuritoare, precum cârlionții lui Venus din Milo, dar noi când ne gândim la Humorul cel curgător ne tresaltă și acum inima de bucurie. Și știi de ce? Nu pentru că Humorul ar îmbrăca haina primordială a începutului de veac,... Continue Reading →
foto: Andrei Varvaroi Legenda spune că în 1950, când Uruguay a câștigat Cupa Mondială la fotbal, în fața Braziliei, pe Maracana, tribunele au amuțit, cu excepția unui brazilian care a strigat: desgraça sobre o Brasil!, după care a căzut mort. La Alba Iulia n-a murit nimeni, slavă cerului, dar m-a impresionat vocea unui spectator care... Continue Reading →
Finala Cupei României ar fi trebuit să mă găsească la semaforul de lângă Arcul de Triumf, cu gentoiul după mine și cu ochelarii pe nas, ca să văd mai bine. Orice. Din păcate, finala m-a găsit acasă. Fără gentoi, da cu ochelarii pe nas. Am început prost. Eu, cel puțin. Pentru că nu știu cum... Continue Reading →
Una dintre condițiile care ne asigura în proporție de 99% calificarea la Cupa Mondială din Franța era să câștigăm meciurile cu Portugalia și cu Spania. Prima parte a acestei condiții a fost îndeplinită, urmează testul de la Madrid. - Florine, spune-ne, te rog, cum a fost lupta cu lusitanii? Care crezi că a fost impulsul... Continue Reading →
Vă mai amintiți de filmele indiene în care drama era dusă spre paroxism? În care el își pierdea picioarele, copilul rămânea pe drumuri, iar dușmanul jubila? În care totul era dublat de muzica aceea duioasă ce avea darul de a stoarce de lacrimi și ultimul mohican de pe rândul 14, care prefera realitatea palpabilă a... Continue Reading →
Marius Gabor 