Dacă ai putea alege între a fi nemuritor, dar singur, și a trăi puțin, dar intens, ce ai alege? Știu, e prea devreme sau prea târziu, după caz și după fusul orar sub care vă prind vremurile în care-mi citiți epistola. Să zicem că majoritatea alege a doua variantă. Ce ne facem cu cei care-l... Continue Reading →
Să știți că intenționat am folosit apelativul "Mister" în loc de "Domnul", și asta pentru că am impresia că l-aș ridiculiza, dacă n-am ști cu toții la care "Domnul Goe" aș fi făcut trimitere. De aceea am preferat să las orice asemănare cu opera lui Caragiale și să-l trec pe lista celor care se bucură... Continue Reading →
Nici nu pocniseră bine primii muguri ai sâmbetei trecute, că ne și trezirăm pe Stadionul ”Florea Dumitrache” înconjurați de garda vișinie, care ne arunca priviri războinice printre zidurile complexului sportiv ce mă ducea cu gândul la Colosseumul din Roma. Bănuiesc că eram pentru ei ceea ce fusese lumea nouă descoperită de Cortez cu câteva veacuri... Continue Reading →
So, ce mai faceți voi, oamini buni? Totul bine? Pregătiți de scumpirile la energie? Eh, nu puneți la suflet, ne descurcăm noi, sănătoși să fim. Ce voiam să vă spun… A, da. Nu știu dacă știți, dar rugby-ul intră oleacă în vacanță. Eu zic că pe merit. Se mai oblojesc niște răni, se mai sudează... Continue Reading →
Io chiar nu știu cine a așteptat mai mult meciul ăsta, noi sau sucevenii? Pe de o parte, noi luasem în cătare poziția de lider al grupei, deși știm că mai avem un drum lung până la final, pe de altă parte amicii noștri, care primiseră un energizant, așa mai eco, de la proaspeții lor... Continue Reading →
Well well well... Încep să cred că vremea a dezvoltat un fetiș interesant cu noi și adversarii noștri din capitala Moldovei. Îi place ei să ne vadă și pe unii și pe alții făcând palate din chirpici. Cum îi șoptește un condor că jucăm cu POLI, vine și ea cu norii, cu ploaia și cu... Continue Reading →
”Tu, cu mine de mână și atât,Ce avem e atât de special” N-am cum să ignor ceea ce probabil va fi hit-ul acestei veri și să nu încep cronica meciului de azi fără a-l fredona oleacă. De altfel, la finalul meciului, am avut parte de o adevărată sărbătoare a iubirii în toate formele ei de... Continue Reading →
Prima întâlnire cu spectatorii noștri avea să se desfășoare sub auspiciile pufului de păpădie care-și caută centrul de greutate în terenul de țintă al primăverii. Uneori îl nimerește și e bine, alteori, deși îl nimerește, nu e bine. Cum de adică de ce? Păi n-auziră-ți de TMO? Sau de bunul meu amic, Emi Gorodea, care... Continue Reading →
Bă, n-am cum, bă, să mă abțin. Jur. Am răgușit la cât de mult am țipat azi în fața ecranului, strângând din pumni la reușitele trăsnitului ăsta de Lazurcă, care trimitea rachete sol-sol de pe picioare în poarta focșănenilor, la paradele lui Makaria, care, ce-i drept, ne va lipsi, dar care a lăsat în Cetate... Continue Reading →
N-ai cum să pășești vreodată într-o sală în care se joacă un meci de handbal și să nu-ți dorești să revii. E o energie atât de vie și atât de pasională, încât simți prin toți porii pielii tale respirațiile, scrâșnetele dinților și chiar ”cleiul” care învelește mingea pentru a sta mai bine în palma jucătorilor.... Continue Reading →
"Are buză de iepure norocul, îi curge frica prin despicătură dar îi lipsește complet instinctul de conservare…. Lângă mine a stat mereu uscat și cu legătură abă în jurul capului, un fel de japonez condamnat la moarte, fericit că se va afla curând la un loc cu samuraii evului mediu.”, Fănuș Neagu – Câinele cu... Continue Reading →
Pe o vreme care mergea pe sârmă într-un echilibru cu tente bahice, oaspeții au poposit pe meleagurile noastre călcând apăsat, spre deosebire de vreme, pe urmele lui Dragoș Vodă, înaintașul lor de seamă. Și cine i-ar fi putut condamna? Umbra întemeietorului Moldovei din secolul XIV le era o pavăză în fața celor care i-au moștenit... Continue Reading →
Priviți, vă rog, imaginea care-mi ilustrează cronica. O parte din voi, cei familiarizați cu rugby-ul, o să spuneți că accidentările fac parte din cariera de rugbist și că se mai întâmplă și evenimente nefericite, o parte din voi, mai puțin familiarizați cu regulile acestui sport, o să spuneți ”Doamne ferește, ce s-a întâmplat acolo?. Nu... Continue Reading →
Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ca ieri, meciul cu Bârladul pe care l-am pierdut în deplasare și care a consemnat prima cronică din lungul șir de cronici cu care am căptușit povestea ce se scrie la Gura Humorului. O poveste care a avut o mulțime de protagoniști, un serial care continuă... Continue Reading →
”Decapotabilă mașina, așa am cumpărat-o, c-așa a vrut Cristina...” Să știți că n-am căpiat. Nu încă. Dar adevărul e că depresurizarea care a urmat acestui șlagăr (pentru ăștia mai tinerei, șlagărul e un fel de hit) sui-generis cântat pe banca de rezerve, cu numai un minut înainte de începerea meciului a avut darul de a... Continue Reading →
Se spune că atunci când a fost întrebat de ce a urcat pe cel mai înalt munte din lume, Edmund Hillary ar fi spus doar atât: pentru că există. Poate că la prima vedere unii ar spune că am fost nesăbuiți. N-ar fi de acuzat, în definitiv oricine se poate exprima liber, doar că lucrurile... Continue Reading →
Ultima oară când o echipă sportivă de prestigiu a călcat pe terenul din bătătura noastră s-a întâmplat în 1982, când Naționala de Fotbal a României a învins pe Mineru Gura Humorului cu 1-0, prin golul înscris de Andone. Multe primăveri s-au perindat de atunci și n-am îndrăznit să sperăm că vom mai avea oaspeți de... Continue Reading →
Nimic de pe cerul stropit cu aerograful nu avea să prevestească lehamitea ce avea să mă cuprindă după meciul disputat duminică în capitala României. E drept că se anunțase o furtună iminentă, dar asta n-avea cum să-mi influențeze starea. I se făcuse atâta reclamă, că o așteptam nu ca pe o calamitate, ci ca pe... Continue Reading →
Se spune despre oamenii care n-au dubii că sunt într-un fel limitați. Numai ei au dreptate, numai ei știu, numai ei dețin soluții. Noi, cei de la RCGH, nu spunem că suntem perfecți și că nu greșim, dar în privința dubiilor... Ei bine suntem la dispoziția lor. Și asta fără să jignim pe nimeni. Ne... Continue Reading →
Noi n-am avut niciodată liniște. Știi ce zic? N-am avut niciodată liniștea aia matinală care te face să te întinzi până-ți trosnesc oasele și să cauți din priviri umbra ceasului de pe perete, ca un proroc ce știe că va veni o vreme când... Noi am avut numai neliniști. Și ne-am întins oasele nu a... Continue Reading →
Marius Gabor 