— În fiecare vineri, numai după ora 8, spuneai, întorcându-ţi faţa spre Prutul ce curgea agale ca un bătrân care-şi joacă ultima carte. Ştiam că n-o faci decât pentru a masca zâmbetul ce-ţi împovăra colţul gurii cu meteahna păcatului de a spune Nu!, când ar fi trebuit să spui Da!, pentru ca apoi să te... Continue Reading →
Cum se apropie luna în care m-am născut, cum simt furnicături în palme şi-n tălpi, de parcă aş răzălui tot varul de pe bolta cerului, ca un sugar inocent. Cum dau fila calendarului, cum îmi vine sa trăsnesc pe oricine s-ar apropia de mine, la mai puţin de un metru. - Fără violenţă! Parcă aud... Continue Reading →
Nu-mi amintesc foarte bine, dar e posibil să mă fi îndrăgostit de ea într-una din acele zile în care demenţa senilă a cărăbuşilor se împletea cu optimismul florilor de castan şi cu naivitatea veveriţelor. Nu, n-o chema Mimi… Asta ar mai fi lipsit! Să poarte nume de veveriţă! Şi nici Adelina… Sau era Adelina? E... Continue Reading →
Cand presa autohtona si internationala isi canalizeaza atentia catre o comunitate in care aproape toti locuitorii se cunosc, e clar ca lucruri stranii se petrec. Lumea pare sa o fi luat total razna, daca turistii care, pana nu demult, mergeau la Gura Humorului doar pentru a se bucura de peisaje pitoresti si de aer curat,... Continue Reading →
Marius Gabor 