Nici nu-și scoaseră bine pălăriile de sub cetină, că hribii se și treziră batjocoriți cu smântână în Cupa Bucovinei, la o aruncătură de băț de apa ce poartă pecetea aromei de brad și balmuș într-un desfrâu culinar ce s-ar fi vrut olimpian, dar care, spun cronicarii vremii, a lipsit cu desăvârșire. Sucevenii au venit la... Continue Reading →
Foto: Marian Doru Moroșan ”Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe la noi,Avea parcă un alt puls, dar cu o sută de ani în urmă.Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor. Şi după cum citise el înNorii de la Cornul Caprii, nu era de-a bună.Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă pământul...” spunea Marin... Continue Reading →
Nu știu alții cum sunt, spunea Creangă într-un preambul menit a face din amintirile noastre suspine nemuritoare, precum cârlionții lui Venus din Milo, dar noi când ne gândim la Humorul cel curgător ne tresaltă și acum inima de bucurie. Și știi de ce? Nu pentru că Humorul ar îmbrăca haina primordială a începutului de veac,... Continue Reading →
Unele drumuri sunt mai lungi și necesită un efort și o susținere permanentă pentru a-ți atinge scopul, altele sunt mai scurte, dar pun pe tapet ideea de compromis și de nefiresc. Mie mi-au plăcut drumurile lungi, pe care, bătându-le la pas, le-am simțit cu fiecare metru parcurs, ca pe o umbră a neîmplinirilor lăsată mereu... Continue Reading →
foto: Andrei Varvaroi Legenda spune că în 1950, când Uruguay a câștigat Cupa Mondială la fotbal, în fața Braziliei, pe Maracana, tribunele au amuțit, cu excepția unui brazilian care a strigat: desgraça sobre o Brasil!, după care a căzut mort. La Alba Iulia n-a murit nimeni, slavă cerului, dar m-a impresionat vocea unui spectator care... Continue Reading →
Claudiu Cuciureanu În Bucovina, mirosul de cozonaci, de pască și de floare de cireș parfumează straiele de sărbătoare care urmează a fi îmbrăcate în noaptea asta. Ploaia de primăvară care a acoperit terenul de joc la finalul meciului mirosea a vin, în timp ce clopotele mănăstirilor ce ne veghează la Nordul și Sudul orașului așteptau... Continue Reading →
”A treia oară poate e cu noroc” e o zicală șchioapă de un dinte ce se potrivește la ăia știrbi de un picior. Ce prostie... Auzi acolo... Asta ce ar fi însemnat? Că la cea de-a treia întâlnire cu Borgii de la Știința, să avem noroc și să se împiedice de crampoane în timp ce... Continue Reading →
”Bârladul ne-a întâmpinat cu o vreme de c…. Adică de câine. Un frig de-ţi îngheţau gândurile înainte de a păşi pe gazon, un vânt din pupa ce avea să sufle-n pânza corăbiei mai norocoase şi un public cam subţirel, dar simpatic, care prin vocea unui individ cu carte de identitate şi drept de vot arunca... Continue Reading →
Rugby Club Gura Humorului Nu cred că există vreo arenă pe care se joacă rugby, în afara Arcului de Triumf, care să mă fascineze mai mult decât o face stadionul de la Petroșani, unde Știința își dispută meciurile de acasă. Acum nu știu dacă este ceva predestinat sau e o simplă întâmplare, dar de fiecare... Continue Reading →
foto: Eseu marcat de Vladut Sidau Spunea Grigore Leșe în aula Universității ”Ștefan cel Mare” din Suceava, acum câțiva ani buni, când eram fericiți și nu știam, citez: ”Io cânt când îmi vine.” Bun, n-oi fi eu chiar Grigore Leșe și nici măcar un Grigoraș mai mic, dar știți ceva? Dacă maestrul cântă când îi... Continue Reading →
Locuia la noi în oraș un bătrânel simpatic, care fusese pe front în al doilea război mondial. Probabil că fusese un crai în tinerețile sale, habar n-am, dar ceea ce remarcasem la el, încă din clipa în care l-am cunoscut, a fost lejeritatea cu care clarifica unele aspecte ce țineau de universul său familial. Într-o... Continue Reading →
N-am mai fost la Iaşi de câţiva ani buni. Să tot fie vreo patru, cinci… Bine, la un moment dat Iaşul a făcut parte integrantă din viaţa mea, mâncându-mi ficaţii şi punându-mi pielea la tăbăcit prin intermediul cursurilor de Drept Roman şi Drept Civil, dar asta nu m-a împiedicat să-l iubesc. Ba din contra. După... Continue Reading →
Știi care-i partea nașpa a cronicilor mele de rugby? Că trăiesc de două ori emoția meciului. O dată când îl văd, a doua când scriu. În ambele situații îmi rod unghiile, dar asta nu mă încălzește cu nimic... Duminică 26 septembrie, am jucat în Parcul Copilului din Capitală împotriva Griviței. Era o zi superbă de... Continue Reading →
Nu știu cum a fost la voi, dar anul acesta pare c-a fost unul care a mai diminuat un pic din efectele molimei despre care chiar n-aș vrea să vorbesc acum. Poate cu altă ocazie. Anul acesta a adus pe meleagurile noastre o serie de personalități ale sportului internațional. Și aș începe cu Marius Tincu,... Continue Reading →
Dacă zilele trecute scriam despre meciul nostru din etapa a 10-a cu gândul la Liverpool și la imnul lor, azi, după mai bine de 24 de ore de la terminarea meciului, altele mi-s gândurile… Și ca să n-o mai aburim pe aici, că avem și alte treburi și io și domniile voastre, scurt, concis și... Continue Reading →
Dacă eşti cardiac, bine ar fi să te gândeşti de două ori înainte de a veni la meciurile noastre. Avem noi aşa, aproape un talent în a te scoate din zona de confort şi de a te face să simţi că trăieşti sau că tocmai ai crăpat, dar până la urmă, la dracu, despre asta... Continue Reading →
Meciurile cu Suceava, așa cum am mai spus și cu alte ocazii, au o încărcătură emoțională specială pentru noi, humorenii, dar bănuiesc că și pentru suceveni. Rivalitățile locale au avut dintotdeauna o strălucire aparte, mai cu seamă când ele pun pe tapet o echipă care a câștigat titlul de campioană a DNS în ediția din... Continue Reading →
Dacă ultima cronică a meciului cu RC Grivița punea pe tapet Gambitul Damei întruchipată de echipa adversă, astăzi am ales un titlu inspirat de o altă mutare din șah, care a fost, alături de un pragmatism aproape matematic de sorginte italiană, chintesența victoriei noastre: Apărarea Siciliană. 7 noiembrie 2020. Era o zi de toamnă târzie... Continue Reading →
Un espreso lung, vă rog, i-am zis casieriței de la benzinărie, privind spre băieții care ieșiseră din mașină. ”Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă…” spunea Alecsandri. Mda… Ne aștepta și pe noi un drum lung spre casă, mai lung decât orice espreso care ar putea exista vreodată pe pământ. Nu beau cafea după ora... Continue Reading →
Marius Gabor 