Unele drumuri sunt mai lungi și necesită un efort și o susținere permanentă pentru a-ți atinge scopul, altele sunt mai scurte, dar pun pe tapet ideea de compromis și de nefiresc. Mie mi-au plăcut drumurile lungi, pe care, bătându-le la pas, le-am simțit cu fiecare metru parcurs, ca pe o umbră a neîmplinirilor lăsată mereu în spate. Căci am uitat să spun: drumurile mele lungi, sinuoase și imperfecte, precum drumurile pavate din clasica Paris – Roubaix, m-au purtat aproape de fiecare și fără greș dată spre soare.
Având în vene această structură care mă definește ca om, nu mi-aș putea imagina, de pildă, un tablou în care pingelele mele rupte, asemenea saboților pictați de Van Gogh, atârnă pe ecranul unui muzeu virtual, simbol al trecerii mele prin lume, ca ignorant suprem al scurtăturilor. Cam așa stau lucrurile și la Rugby Club Gura Humorului. Oleacă de răbdare, acușica îți explic.
Când s-a decis înființarea unei ligi unice de rugby în România, am fost bucuros. Sincer vă spun. Sigur că împreună cu colegii și prietenii mei din staff – Gabi, Ștef și Andrei – am ajuns la concluzia că nu putem da înapoi, cum au făcut-o alții, și să nu se înțeleagă că-i acuzăm, și că, odată ce ne-am înhămat la o sarcină, nu mai e loc de întoarcere. N-ar fi fost drept pentru jucători, pentru suporteri, pentru sponsori și pentru noi înșine. De aceea meciurile cu cele trei mari echipe din fosta Super Ligă, U Cluj, Timișoara și Baia Mare au o conotație specială și, cu permisiunea voastră, o să le consider ca niște borne încastrate cu simbolul kilometrului zero.
Clujul a venit la Humor din poziția de favorită. Cred că nu mai încape loc de îndoială. Cu toate astea, pe pereții vestiarului nostru sunt adânc imprimate câteva motto-uri, chiar dacă nu sunt vizibile. Și sunt atât de adânc imprimate, încât și dacă s-ar demola stadionul mâine, iar pe tine te-ar surprinde lăsarea serii pe locul unde a fost el ridicat, ai auzi, printre șoaptele soarelui care-ți promite că mâine vă veți vedea din nou, briza răcoroasă a ecoului nostru nemuritor: la Gura Humorului, singurii favoriți suntem noi!
Meciul cu Clujul, așadar, avea să se dispute sub auspiciile unei transmisiuni în direct asigurate de televiziunea națională, ceea ce era o premieră. Să nu mă înțelegeți greșit, iubesc Ardealul, și nu neapărat pentru că mama e de acolo sau pentru că palincă, ci pentru tot ce înseamnă el în istoria noastră ca națiune, dar când e să ne luăm la trântă, vorba aia, n-am mamă, n-am tată. E drept, am încasat rapid un eseu, dar asta nu ne-a descurajat. Am dat la bețe de fiecare dată când am avut ocazia și am luptat cu armele pe care le-am avut la dispoziție: entuziasm, tinerețe, dorință, pasiune.
În pauza meciului am intrat la cabine. Voiam să le simt pulsul, să le ascult durerile și să fac loc pe peretele scrijelit cu motto-uri unui discurs de lider autentic cu experiență și cu har: ”Nu mă sperii să marc! Nu mă sperii să marc! Am ajuns în mol la ei, în cinci metri, de ce plecăm din mol? De ce plecăm din mol? Stăm uniți toți, ușor, ușor, ușor, până în but. Nu plecăm din mol singuri. Haideți să avem curaj! Întâia cu a doua, în grămezi ordonate, vreau să vă văd spatele drept și picioarele cât de lungi în spate. Dacă văd găuri în pământ, dacă văd găuri în pământ, vă pup mâna. N-ați putut face mai mult. Dacă nu văd găuri în pământ, e vina voastră. Spatele drept, picioarele întinse în spate, arăm terenul! Ne-am înțeles? Haide, capul sus!” – Florin Eva.
Am pierdut cu 55-16, dar în repriza a doua am fost mai frumoși decât în prima. Unora li se va părea un scor cu o diferență mare, altora li se va părea că e un scor umilitor. În rugby nu există noțiunea de umilință, decât, poate atunci când echipei adverse îi este milă de tine. Îmi amintesc ce le spunea Marius Tincu băieților când ne-a vizitat, în 2021: respectul pe care ți-l poate arăta o echipă adversă este atunci când joacă la capacitatea ei maximă și-ți dă cât poți tu duce. De aceea e rugby-ul altfel de sport, de aia drumurile lungi, presărate cu obstacole, cu pericole și cu situații neprevăzute sunt cele care-ți întăresc colana vertebrală, care-ți spun ție: omule, a fost greu, dar în final, privește în urma ta – nici urmă de umbre, doar rămășițele unor zori de zi pline de promisiuni.
Lotul folosit în meciul cu U Cluj:
Cîtea, Axinte, Prelucă, Șt. Rusu, S. Rusu, Tucaliuc, Hostiuc, Sidău, Eva, Nichitean, Antonesi, D.M. Moroșan, Cioltan, Cuciureanu, C. Daraban.
Rezerve: Davidoiu, Buiciuc, Zup, D. Varvaroi, Cristanov, Ștefanc, M. Daraban, G. Bivol.
Antrenor: Andrei Varvaroi
Marius Gabor 
Leave a comment