Locuia la noi în oraș un bătrânel simpatic, care fusese pe front în al doilea război mondial. Probabil că fusese un crai în tinerețile sale, habar n-am, dar ceea ce remarcasem la el, încă din clipa în care l-am cunoscut, a fost lejeritatea cu care clarifica unele aspecte ce țineau de universul său familial. Într-o zi, un comesean îl întrebase dacă vedea vreun bănuț din pensia lui de veteran ori i-o lua hoașca pe toată. Omu` nostru nu era supărăcios din fire și nici ranchiunos, dar i-a spus ăluia doar atât: ”Da ce, bă, o stat ea în tranșee?”
Hai să ne întoarcem la ziua de azi. Meci. La Arad. Dacă te-ai uita la statisticile acestei zile peste ani și ani, când noi vom fi oale și ulcele, ai putea spune că pe 17 octombrie 2021 Rugby Club Gura Humorului a obținut o victorie ”nemeritată.” OK, mare lucru nu e și oricum noi n-am mai putea să te combatem, dar te-am întreba de dincolo de negura vremii doar atât: ”Da, ce, bă, ai fost tu în tranșee?”
Rugby nu e un sport. Sau, hai, s-o dăm la pace, că e duminică azi. E un sport. Bun. Și totuși rugby nu e doar un sport. E un concept de o complexitate extraordinară, care, dacă ar fi implementat în educația de masă de oriunde și de aiurea, vă dau în scris că ar duce la formarea unor caractere deosebite și puternice. Tot de oriunde și de aiurea.
Rugby te poate face să atingi culmi ale extazului dar te și poate îngropa. Puneți voi ghilimelele. Azi n-am chef de gramatică. Te poate face să iubești, te poate face să plângi, te poate face să te simți iubit, te poate face să te simți înțeles. Dar te și poate pedepsi.
Azi n-a fost vina noastră. Sunt sigur că nici a arădenilor. Dar s-a întâmplat.
Ceea ce m-a fascinat pe mine dintotdeauna la acest sport a fost faptul că poți să pierzi un meci nu neapărat că ai jucat mai prost, ci pentru că ai greșit în momente cheie. La rugby nu există nuanțe de gri. Și nici tonuri. Ai pus balonul în terenul de țintă advers? Bravo ! Ai cinci boabe. Ai dat-o printre bețe? Ai încă două sau trei boabe. Bravo! Ai greșit? Pe bune? Poftim? Ți-a sărit balonul din brațe, l-a interceptat adversarul și ți-a marcat eseu? Uau! Ai comis un înainte? Ai placat neregulamentar? Ai comentat decizia arbitrului? Nț, nț, nț… Îmi pare rău pentru tine, dar… asta e!
Nu e vina noastră că am câștigat un meci la masa verde. Ca și pe teren, și în administrație, regulile jocului de rugby sunt stricte și respectate cu sfințenie, oricare ar fi ele. Ne pare rău că nu am putut juca decât un meci amical. Nu așa ne dorim să punctăm. Nu e genul nostru. Dar acum ce să facem? Să spunem că n-am fost noi în tranșee, cum spunea moș Tomiuc? Că nu ne-am făcut datoria? Că ne arogăm merite necuvenite? Nici vorbă. Și dacă v-a trecut măcar prin cap asemenea bazaconii, înseamnă că n-ați înțeles nimic. E OK. Aveți telecomandă. Schimbați pe golf, numărați crosele din desaga fiecărui sportiv și dacă vă plictisiți la un moment dat, veniți în tranșee lângă noi. Vă primim cu brațele deschise.
În încheiere lăsați-mă să dedic acest text partenerilor noștri de la Tarsin Rădăuți, care ne-au asigurat transportul în condiții mai mult decât perfecte, și să le spunem că ne simțim cu toții ca niște mici Tzanci Uragani ce stau pe două locuri în mașină, ca milionarii!
1. ZUP LUCIAN
2. DAVIDOIU ALEXANDRU
3. RUSU STEFANITA
4. TURCAN CRISTIAN
5. HOSTIUC CIPRIAN
6. TUCALIUC ALEXANDRU
7. SOLOMON ALEXANDRU
8. SIDAU VLADUT
9. PETRISOR ANDREI
10. DARABAN MIHAI
11. MOROSANU MARIAN
12. NICHITEAN CIPRIAN [C]
13. BIVOL GABRIEL
14. CUCIUREANU CLAUDIU
15. STEFANCU ANDREI
16. VARVAROI ANDREI
19. GAVRILIU LEONARD
20. UNGUREANU RAZVAN
21. BANDOL ALEXANDRU
Marius Gabor 
Leave a Reply