"For small creatures such as we the vastness is bearable only through love” Carl SaganÎţi voi desena cerul cu dâre albe, izvorâte din candele aprinse în cimitirul unde se retrag Deliciile, pentru a muri un pic. Promit că o voi face la fiecare solstiţiu, înainte de culcare.12 – roşu! Mi-au spus fluturii din diafragmă, (10 – negru, ar... Continue Reading →
E povestea cu final incert, în care locomotiva tuşeşte gogoşi negre de bumbac, expectorează lichid de frână şi înnegreşte traversele cu suspinele unei inimi ce face bravadă în faţa borcanului cu formol, ca şi cum ar vrea să-şi amâne decadenţa. Cine ar putea să-i tulbure visul? Controlorul? Sf. Valentin? Poate propria reflexie deformată de curbele... Continue Reading →
"Us and them And after all we're only ordinary men. Me and you God only knows it's not what we would choose to do." Pink Floyd Mi-ar fi plăcut să mor câte un pic, în fiecare zi, lângă tine. Nu fă figura asta. Ştii că nu suport sentimentalismele. Fii realistă măcar o dată în viaţă!... Continue Reading →
Ninge cu povârnişuri liliputane pe care, dacă Sisif le-ar fi întâlnit de-a lungul vieţii le-ar fi folosit pe post de crampoane, pentru ca la fiecare pas să lase în urma sa cratere în care să se găinăţeze cintezoii. Numai aşa s-ar fi învârtoşat lujerul ce avea să devină ditamai păstârnacul, întru bucuria mamaiei echipate cu... Continue Reading →
Ambuteiajele din oraş îmi amintesc de capitală. Mai exact, de Buenos Aires, după victoria lui Maradona din 86. Şi nu pentru că e invadat de autoturisme cu plăcuţe străine, ci pentru că traversarea străzilor a devenit o corvoadă. Rar prinzi o zebră şi un şofer cu frică de Dumnezeu, dar şi când îţi iese combinaţia ridici... Continue Reading →
Meteahna de a privi în urmă e o boală de care nu scapi nici dacă te speli cu apă vie, nici dacă mănânci untură de bursuc. Nu-ţi face iluzii. Oricum tot ce ai făcut până acum n-are nicio relevanţă. Nu mă crezi? Citeşte horoscopul seminţelor. Nu vei găsi nicio zodie care să proslăvească ţuica de muguri. E... Continue Reading →
În citadelă, şfichiuirile firelor electrice atinse de braţele schiloade ale troleibuzelor par urletele unui pui de lup înţărcat pentru care sfârcul mamei, azi, îngheţat şi sterp, e mai degrabă o premoniţie decât o revelaţie, tot astfel cum şi pentru mine, vederea bătrânului ghemuit la uşa unui chioşc e mai degrabă o sincopă a legii Talionului... Continue Reading →
— În fiecare vineri, numai după ora 8, spuneai, întorcându-ţi faţa spre Prutul ce curgea agale ca un bătrân care-şi joacă ultima carte. Ştiam că n-o faci decât pentru a masca zâmbetul ce-ţi împovăra colţul gurii cu meteahna păcatului de a spune Nu!, când ar fi trebuit să spui Da!, pentru ca apoi să te... Continue Reading →
Marius Gabor 