Ingratitudine

roses

„Us and them
And after all we’re only ordinary men.
Me and you
God only knows it’s not what we would choose to do.”
Pink Floyd

Mi-ar fi plăcut să mor câte un pic, în fiecare zi, lângă tine. Nu fă figura asta. Ştii că nu suport sentimentalismele. Fii realistă măcar o dată în viaţă! Nu vezi cât e de târziu şi ce încercănate-mi sunt bucuriile? Cum să-ţi imaginezi că povestea noastră ar putea avea happy-end? Să nu-mi spui c-ai schimbat macazul şi că priveşti viaţa prin fereastra unui vagon de marfă, încărcat cu sfeclă de zahăr. Apropos! Îţi dau o veste: mierea de albine pe care ţi-o torni în ceai nu te va ajuta decât cu maximum două secunde pe zi. Am calculat eu. Ce să faci cu ele? Să prelungeşti agonia?

Mi-e foame! Fă-mi, te rog, un ochi la capac, cu ulei de palmier şi măsline verzi. Pune şi un pic de zahar pudră. Sunt la a şapteşpea bere şi a patra tentativă de a-ţi privi fotografia. Odată şi odată tot o voi rupe. Ah, îmi vine să mă arunc de la balconul tău. Păcat că stai la etajul I. Nu vrei să uiţi supapa deschisă la instalaţia de gaz? Cică nu doare şi aş avea circumstanţe atenuante la judecata de pe urmă. Doamne, ce prost sunt! Îmi permiţi? Mulţumesc. N-ai avea şi tu nişte chibrituri ca lumea… Poftim, a intrat şi motanul în bucătărie!

Nu te prosti şi nu-mi cere să-ţi spun că… Ştii că nu-mi plac dulcegăriile. Şi dacă spun, ce, crezi că schimb axa pământului? Bazaconii! Numai poeţii cred în minuni. Şi naivii. Primii creează iluzia, ceilalţi o trăiesc. Până la urmă, nici nu mai ştii ce e bine şi ce nu: să te dai în leagăn fredonând melodia lui Chirilă, să plângi ascultând-o pe La Grand Sophie sau să te iei la trântă cu Luceafărul? La dracu, vreau să-l ascult pe Satriani!

Poftim, mă faci să plâng. Te simţi bine acum? De ce trebuia să-mi aminteşti de prima întâlnire? Lasă-mă, am atâtea de aruncat la coşul de gunoi! Nu mă mai ţine de mână şi nu-mi cere să ghicesc viitorul citindu-ţi linia vieţii. E incert, volatil şi searbăd ca un albuş de ou. Suficient? Ah, nici să mai moară omul nu poate!

Deschide televizorul! E o comedie cu Louis de Funès.
Poftim?
Da, te iubesc!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s