Meteahna de a privi în urmă e o boală de care nu scapi nici dacă te speli cu apă vie, nici dacă mănânci untură de bursuc. Nu-ţi face iluzii. Oricum tot ce ai făcut până acum n-are nicio relevanţă. Nu mă crezi? Citeşte horoscopul seminţelor. Nu vei găsi nicio zodie care să proslăvească ţuica de muguri. E... Continue Reading →
Miroase a sânge de brad
Sunt bolnav. Nu trimiteţi mesaje, nu anunţaţi Smurdul. Am demnitatea zacerii. În afară de asta, mă îndoiesc să aibă ăştia ventuze. Nu sunaţi, nu trimiteti sms, nu mă căutaţi. Aveti demnitatea deploratorului. În afară de asta, chiar nu cred că vă pasă. "Mă simt bine, ceea ce vă doresc şi vouă" Scrie pe frontispiciul unui... Continue Reading →
La Vie Est Belle
În citadelă, şfichiuirile firelor electrice atinse de braţele schiloade ale troleibuzelor par urletele unui pui de lup înţărcat pentru care sfârcul mamei, azi, îngheţat şi sterp, e mai degrabă o premoniţie decât o revelaţie, tot astfel cum şi pentru mine, vederea bătrânului ghemuit la uşa unui chioşc e mai degrabă o sincopă a legii Talionului... Continue Reading →
Statistic vorbind… (partea I)
Statistic vorbind, faţă de cântecul cocoşului consacrat de Biblie, cântecul hulubilor de pe firele dintre stâlpi a fost mai mereu în centrul atenţiei mele. La orice oră din zi şi din noapte sunt acolo, împietriţi şi crucificaţi de convorbirile ce le trec pe sub picioare. Ce-i drept, din ce in ce mai puţine … Tot... Continue Reading →
Vernisajul expoziţiei – “Copiii lui Cain”. Lansarea volumului – “Exil”
Nu poţi fi obiectiv (până la urmă cred c-ar fi o nenorocire să fim ghidaţi de această meteahnă în tot ce facem sau susţinem) când scrii cronica unui eveniment la care ai fost protagonist. Trecând peste uşoara jenă ce mă face să strâng din dinţi şi să povestesc cum am văzut eu evenimentul, poate c-ar... Continue Reading →
Vernisaj “Confesiuni cromatice” – Radu Bercea
Înainte ca iarna să-şi intre în drepturi, vai, limbaj de lemn, de ce nu-ţi caţi matale de lucru?, Radu Bercea ne-a chemat la arme. Nu pentru a trece Carpaţii şi nici pentru a cere frăţii semenilor de dincolo de Prut, cu toate că… mă rog, asta e altă discuţie, ci pentru a izbi permafrostul cu... Continue Reading →
Vernisaj “Copiii lui Cain” & Lansare de carte “Exil”
Nu mi-am imaginat vreodată că aş putea călca pe urmele marilor artişti plastici, în condiţiile în care tehnologia şi era digitală par a ne desprinde definitiv de grota în interiorul căreia desenele rupestre ne desprinseseră, la rândul lor, de era primitivă. Departe de mine orice tentativă de comparaţie cu vreunul. Am simţul măsurii şi, sper,... Continue Reading →
Odaia 5
— În fiecare vineri, numai după ora 8, spuneai, întorcându-ţi faţa spre Prutul ce curgea agale ca un bătrân care-şi joacă ultima carte. Ştiam că n-o faci decât pentru a masca zâmbetul ce-ţi împovăra colţul gurii cu meteahna păcatului de a spune Nu!, când ar fi trebuit să spui Da!, pentru ca apoi să te... Continue Reading →
Plouă cu dromaderi
« Atunci nu-ţi mai rămane decât să-ţi închipui că forţa gravitaţiei care-l trage spre pământ ar fi, dacă răstorni imaginea, forţa care îl face să cadă spre cer » , Salvador Dali Viciate, timorate, imature şi mai aproape de neant decât de concret, visele consumate la ore ce se marchează cu o singură cifră îşi... Continue Reading →
Invincibila Armada
Sunt atât de mâhnit şi de prea puţin interesat de binefacerile vieţii moderne, cu tot arsenalul ei tehnologic, încât am impresia ca cele mai depravate cavouri bat în frumuseţe si prestanţă opera neterminata a lui Gaudi. Nu sunt în depresie, n-am de ce să combat donjuanismul semenilor mei, nu mă bântuie gânduri negre şi nici n-am... Continue Reading →
Exil – Preview
"Idomeni, Mai 2016. Poliția elenă a anunțat că a reluat operațiunea de evacuare și relocare a persoanelor din tabăra improvizată pentru refugiați de la Idomeni. Potrivit unor martori, un buldozer a înlăturat marți corturi și deșeuri din tabără. Aproximativ 1.400 de polițiști ar fi participat la operațiune." (AGERPRES) Idomeni, Aprilie 2000. Un grup de rătăciţi... Continue Reading →
D`ale toamnei
Întrezăresc printre jaluzele oranj o toamnă cu însuşiri de sugativă şi miros de ghebe. Cu cât înaintez în vârstă spre renaşterea visată de apostoli, cu atât cântăresc, folosind altfel de măsuri, pauzele dintre echinocţii, distanţa dintre paşi şi setea ce se cere atâmpărată de o cană de vin roşu. Licoarea, mai aspră decât blana ursului, mai... Continue Reading →