Plouă cu dromaderi

« Atunci nu-ţi mai rămane decât să-ţi închipui că forţa gravitaţiei care-l trage spre pământ ar fi, dacă răstorni imaginea, forţa care îl face să cadă spre cer » , Salvador Dali

Viciate, timorate, imature şi mai aproape de neant decât de concret, visele consumate la ore ce se marchează cu o singură cifră îşi caută propria Geneză. Dune de cer arse şi pirogravate de un deşert cu braţe afectate de osteoporoză, stau mărturie că pe aici a trecut cîndva potopul.

Plouă cu nisip, scorpioni şi dromaderi. De bună seamă, umbrelele sunt diguri supraînălţate cu sârmă ghimpată, susţinute de patru oceane, cinci golfuri şi o deltă, iar singurele locuri vii sunt acelea care prezintă pe cheia de boltă a gurii de foc stinsă cu talaj de mahon inscripţia « Lăsați orice speranță, voi cei care intrați. »

Anemone de mare, delfini cu pene, epave eşuate în stratosferă şi vin fiert luat direct din gheizerul Strokkur, nu sunt altceva decat argumente  care dau valoare absolută unei aterizări de maximă siguranţă în autogara de unde ultimele trei autobuze pline de batracieni aşteaptă culoarea verde.

Ce e de făcut ?

Ar fi o idee:

Impozitaţi-vă visele ! Pe cele care inundă retina sub pleoapele închise dar mai ales deschise. Pe primele cu 3,14 %, iar pe celelalte cu 200 %. Ar fi cea mai rentabilă abandonare de sine şi cel mai romantic faliment pentru insomniacii aşezaţi sub baldachinul ce pluteşte in derivă pe dune  de nisip, iar cu banii obţinuţi din impozit cumpăraţi-vă somnifere.
Sau mai bine aruncaţi ceasul deşteptător şi lăsaţi visele să vă viseze.

5 octombrie 2012