Cum se apropie luna în care m-am născut, cum simt furnicături în palme şi-n tălpi, de parcă aş răzălui tot varul de pe bolta cerului, ca un sugar inocent. Cum dau fila calendarului, cum îmi vine sa trăsnesc pe oricine s-ar apropia de mine, la mai puţin de un metru. - Fără violenţă! Parcă aud... Continue Reading →
“La un moment dat ea a vorbit cu voce tare şi a spus: Dacă eu… ţi-aş fi mamă, nu te-aş lăsa să pleci” Elsa Morante, L`Isola di Arturo Îi spuneam simplu, Franco. Lunganul cu fruntea înaltă, privirea de cruciat şi obrazul asprit de fluxul şi refluxul briciului ne învăţase să clădim castele cu turle, să... Continue Reading →
Adulmec cu nesaţ mirosul de iod. Ştiu protocolul. Mai fusesem la medic de câteva ori. Citesc reţeta: două hapuri în fiecare dimineaţă, o porţie de tequila şi o ţigară bună. Scot tabachera din aluminiu pe care zace o inscripţie druidă: Liverpool. Damn it! Niciodată nu i-am suportat pe cormorani! Nici atunci, în `84, când au... Continue Reading →
O femeie poate fi frumoasă în mai multe feluri: când te iubeşte, când iubeşte pe altcineva, când mimează fericirea, când urăşte, când primeşte flori, când priveşte lumea ca şi cum ar fi “Cuminţenia Pământului”, când alăptează pruncii, când scapă laptele în foc, când îşi pensează sprâncenele, când îşi face manichiura … ... — Nu vreţi să... Continue Reading →
Nu-mi amintesc foarte bine, dar e posibil să mă fi îndrăgostit de ea într-una din acele zile în care demenţa senilă a cărăbuşilor se împletea cu optimismul florilor de castan şi cu naivitatea veveriţelor. Nu, n-o chema Mimi… Asta ar mai fi lipsit! Să poarte nume de veveriţă! Şi nici Adelina… Sau era Adelina? E... Continue Reading →
Nu poţi vorbi despre Voroneţ fără să-ţi imaginezi cerul coborât pe frescă, fără să auzi dangătul clopotelor umplând văile şi fără să-l vezi pe Daniil Sihastru mângâind îndoielile Măriei Sale Ştefan cel Mare şi Sfânt. Rădăcinile neamului românesc înfipte pe aceste pământuri binecuvântate sunt dovada vie a faptului că, dincolo de trecerea veacurilor, sămânţa creştinătăţii... Continue Reading →
Faber Castell Pencil F - 9B; Canson Paper 200 gr.
Canson Paper 200 gr; Charcoal, Faber Castell Pencil 2H-7B
După „Cerere în căsătorie”, de Cehov şi „Angajare de clovn”, de Matei Vişniec, puse în scenă la Teatrul Municipal Matei Vişniec, caravana teatrală a poposit joi, 12 mai, şi la Gura Humorului, cu piesele „Rinocerii”, de Eugen Ionescu, în regia şi interpretarea lui Jean Marie Sirgue, şi „Cabaretul cuvintelor”, de Matei Vişniec, montat de către... Continue Reading →
În perioada 8-15 mai, 2016, cea de-a patra ediţie a zilelor „Matei Vişniec”, şapte localităţi din nordul ţării – Rădăuţi, Gura Humorului, Suceava, Piatra Neamţ, Horodnicul de Sus, Bistriţa şi Vatra Dornei – vor găzdui o serie de spectacole de teatru gratuite, de Cehov, Eugen Ionesco şi Matei Vişniec. Primul spectacol din această serie, „Cerere... Continue Reading →
Nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că, la un moment dat, timpul ar putea să facă o buclă şi să mă pună faţă în faţă cu vremurile, vai!, din ce în ce mai apuse ale copilăriei. Nu, că nu vreau să discut despre zilele în care ghiozdanele purtau inscripţii cu semnul începătorului, erau colorate... Continue Reading →
Canson Paper - 180 gr.; Mechanical pencil; Faber Castell Pencil H-8B; Charcoal Conte a Paris 2B, 3B; Charcoal Conte a Paris Carbone 2B, 3B; Estompa Cretacolor
Cunoscutul prozator Radu Aldulescu sublinia că viaţa bate ficţiunea. Uneori până într-atât încât se întâmplă ca nu puţine fapte decupate din realitatea de zi cu zi să nu poată fi integrate în roman sau proză din pricina neverosimilului lor. Cam această latură, în opinia mea, încearcă să exploreze şi Marius Gabor, autorul cărţii „Oraşul nebunilor”,... Continue Reading →
De fiecare dată când mă întâlnesc cu domnul Radu Bercea am senzaţia că sunt pe Champs-Élysées, în anii de glorie smulşi din romanele lui Victor Hugo. Şi asta pentru că are ceva din aristocraţia lui Alecu Paleologu, un pic din eleganţa sobră a lui Jeremy Irons, în rolul magistral pe care l-a interpretat în ecranizarea romanului... Continue Reading →
Am cunoscut-o pe Gina Iacob acum doi ani, când am achiziţionat de la ea un tablou cu Kurt Cobain. Pe vremea aceea, mâzgălelile mele, în comparaţie cu desenele, tablourile sau portretele făcute de ea, erau atât de naive şi de rudimentare, încât ajunsesem să spun cunoscuţilor că le-am făcut cu mâna stângă. Primul lucru care... Continue Reading →
Marius Gabor 