Admiţând ideea că, dacă Dumnezeu şi-ar dori să râdă de cineva, mai întâi i-ar lua minţile, poate c-aş înţelege avalanşa emoţională care-i cuprinde pe unii. Incapabili să strige după ajutor, fie că e vorba de un Saint Bernard cu butoiaşul de rom la gât, fie de un SMURD sau de o altă entitate din domeniu,... Continue Reading →
La tine-n palmă
La tine-n poartă bat robii mei, încă de pe vremea când haosul creat de Big Bang prindea conturul unei glume proaste. Trage zăvorul, lasă-i să caute faguri de miere, să-ţi afâneze aşternutul şi să-ţi sărute cu buzele lor arse mâinile tale, căci plesniţi de biciul decrepitudinii sunt, ca şi mine, cel în ochii căruia câmpia de la... Continue Reading →
Aşa a fost să fie
“Aşa a fost să fie…” Teribilă filosofia cioplitorului în lemn, care plânge declinul industriei mătăsii din cauza penuriei de frunze de dud. „E bun şi rumeguşul, dar nu poţi face pantaloni din el”, îmi spunea, ţintuindu-mă cu privirea gepidului care vedea prima oară zidul lui Aurelian. A avut şi Roma chinezii ei. Îi are şi... Continue Reading →
Tendinţe
Am o tendinţă parşivă de a crede despre mine că sunt un bun evaluator, dar fără pretenţia de a urca la rang maxim ideea de déjà vu. De altfel nu mi-am dorit vreodată să cunosc viitorul decât în măsura în care mi-ar dezvălui numerelor câştigătoare la tragerea din Duminica Floriilor. Istovitoare deşertăciune. Şi bezmetică… Plouă.... Continue Reading →
Ziua întâi
Era tot timpul în gardă. Ştia că fanta cutiei poştale hăpăia scrisori cu nemiluita, asemenea monumentului de piatră de la Roma, cel care înghite mânuţe negre, mâini subţiri şi albe, mânuţe galbene, mânuţe arămii, dar nu părea dispus să-i acorde atenţie prea mare. Avea treburi mai importante: să scoată bichonul la plimbare, să cureţe cartofi... Continue Reading →
Carmina Burana
Disperarea nu e un cuvânt. E un desfrâu al temerilor ce se prostituează pe mijlocul bulevardelor, răpind colţurilor de stradă privilegiul de a fi platformele plăcerilor lumeşti. E frica de necunoscut, împerecheată cu grija de a traversa strada; stăpânirea de sine, luată cu japca de starea de catharsis; simţul echilibrului, acuplat cu atacul de catalepsie;... Continue Reading →
Au revoir Monsieur Boonen!
M-am întrebat de multe ori de ce sunt sclavul nostalgiilor? De toate felurile. Se spune că Dumnezeu a lăsat fiecărei specii în parte atâta inteligenţă cât îi este necesară pentru a supravieţui, înmulţi şi apăra. De pildă, la ce i-ar folosi cărăbuşului să ştie că preşedintele Siriei îşi gazează poporul? La nimic. Ce s-ar... Continue Reading →
Sindromul Stockholm
Femeia e o suprafaţă care simulează adâncimea Nietzsche Aparenţa prozaică a creaţiei ce-a pus bazele venerării, tânjind la o statuie fără soclu, a lăsat impresia că structura genetică e rezultatul unei erori. O secundă de neatenţie, o frână călcată prea târziu, un omonim corupt, o suspectă vibraţie cuantică. Toate au lăsat sechele ce-au necesitat intervenţii chirurgicale... Continue Reading →
Blackjack
"For small creatures such as we the vastness is bearable only through love” Carl SaganÎţi voi desena cerul cu dâre albe, izvorâte din candele aprinse în cimitirul unde se retrag Deliciile, pentru a muri un pic. Promit că o voi face la fiecare solstiţiu, înainte de culcare.12 – roşu! Mi-au spus fluturii din diafragmă, (10 – negru, ar... Continue Reading →
Dragă Şeherezada
E povestea cu final incert, în care locomotiva tuşeşte gogoşi negre de bumbac, expectorează lichid de frână şi înnegreşte traversele cu suspinele unei inimi ce face bravadă în faţa borcanului cu formol, ca şi cum ar vrea să-şi amâne decadenţa. Cine ar putea să-i tulbure visul? Controlorul? Sf. Valentin? Poate propria reflexie deformată de curbele... Continue Reading →
Ingratitudine
"Us and them And after all we're only ordinary men. Me and you God only knows it's not what we would choose to do." Pink Floyd Mi-ar fi plăcut să mor câte un pic, în fiecare zi, lângă tine. Nu fă figura asta. Ştii că nu suport sentimentalismele. Fii realistă măcar o dată în viaţă!... Continue Reading →
Hello!
Ninge cu povârnişuri liliputane pe care, dacă Sisif le-ar fi întâlnit de-a lungul vieţii le-ar fi folosit pe post de crampoane, pentru ca la fiecare pas să lase în urma sa cratere în care să se găinăţeze cintezoii. Numai aşa s-ar fi învârtoşat lujerul ce avea să devină ditamai păstârnacul, întru bucuria mamaiei echipate cu... Continue Reading →
Statistic vorbind (II)
Ambuteiajele din oraş îmi amintesc de capitală. Mai exact, de Buenos Aires, după victoria lui Maradona din 86. Şi nu pentru că e invadat de autoturisme cu plăcuţe străine, ci pentru că traversarea străzilor a devenit o corvoadă. Rar prinzi o zebră şi un şofer cu frică de Dumnezeu, dar şi când îţi iese combinaţia ridici... Continue Reading →
Promit
Meteahna de a privi în urmă e o boală de care nu scapi nici dacă te speli cu apă vie, nici dacă mănânci untură de bursuc. Nu-ţi face iluzii. Oricum tot ce ai făcut până acum n-are nicio relevanţă. Nu mă crezi? Citeşte horoscopul seminţelor. Nu vei găsi nicio zodie care să proslăvească ţuica de muguri. E... Continue Reading →
Miroase a sânge de brad
Sunt bolnav. Nu trimiteţi mesaje, nu anunţaţi Smurdul. Am demnitatea zacerii. În afară de asta, mă îndoiesc să aibă ăştia ventuze. Nu sunaţi, nu trimiteti sms, nu mă căutaţi. Aveti demnitatea deploratorului. În afară de asta, chiar nu cred că vă pasă. "Mă simt bine, ceea ce vă doresc şi vouă" Scrie pe frontispiciul unui... Continue Reading →
La Vie Est Belle
În citadelă, şfichiuirile firelor electrice atinse de braţele schiloade ale troleibuzelor par urletele unui pui de lup înţărcat pentru care sfârcul mamei, azi, îngheţat şi sterp, e mai degrabă o premoniţie decât o revelaţie, tot astfel cum şi pentru mine, vederea bătrânului ghemuit la uşa unui chioşc e mai degrabă o sincopă a legii Talionului... Continue Reading →
Statistic vorbind… (partea I)
Statistic vorbind, faţă de cântecul cocoşului consacrat de Biblie, cântecul hulubilor de pe firele dintre stâlpi a fost mai mereu în centrul atenţiei mele. La orice oră din zi şi din noapte sunt acolo, împietriţi şi crucificaţi de convorbirile ce le trec pe sub picioare. Ce-i drept, din ce in ce mai puţine … Tot... Continue Reading →
Vernisaj “Confesiuni cromatice” – Radu Bercea
Înainte ca iarna să-şi intre în drepturi, vai, limbaj de lemn, de ce nu-ţi caţi matale de lucru?, Radu Bercea ne-a chemat la arme. Nu pentru a trece Carpaţii şi nici pentru a cere frăţii semenilor de dincolo de Prut, cu toate că… mă rog, asta e altă discuţie, ci pentru a izbi permafrostul cu... Continue Reading →
Odaia 5
— În fiecare vineri, numai după ora 8, spuneai, întorcându-ţi faţa spre Prutul ce curgea agale ca un bătrân care-şi joacă ultima carte. Ştiam că n-o faci decât pentru a masca zâmbetul ce-ţi împovăra colţul gurii cu meteahna păcatului de a spune Nu!, când ar fi trebuit să spui Da!, pentru ca apoi să te... Continue Reading →
Plouă cu dromaderi
« Atunci nu-ţi mai rămane decât să-ţi închipui că forţa gravitaţiei care-l trage spre pământ ar fi, dacă răstorni imaginea, forţa care îl face să cadă spre cer » , Salvador Dali Viciate, timorate, imature şi mai aproape de neant decât de concret, visele consumate la ore ce se marchează cu o singură cifră îşi... Continue Reading →
Marius Gabor 