Aşa a fost să fie

“Aşa a fost să fie…”

Teribilă filosofia cioplitorului în lemn, care plânge declinul industriei mătăsii din cauza penuriei de frunze de dud. „E bun şi rumeguşul, dar nu poţi face pantaloni din el”, îmi spunea, ţintuindu-mă cu privirea gepidului care vedea prima oară zidul lui Aurelian. A avut şi Roma chinezii ei. Îi are şi acum, fir-ar al dracu` de globalizare…

Laşitatea meşterului mi-a amintit de radierele chinezeşti din copilărie. Erau rozalii sau verzi şi miroseau frumos. Pot să spun şi ce gust aveau, pentru că muşcam din ele. Când erau noi aveau textura unui bulgăre de tofu, dar după ce ştergeam cu ele notele din carnet, aveau gust de haiducie. A cioplitorului n-avea culoare, dar mirosea a tulburel şi a deşertăciune.

L-am întrebat dacă ştie cu ce se hrănesc viermii de mătase.

Cu lapte de pasăre şi făină de orez, mi-a răspuns lovind cu toporişca buturuga ce ascundea printre inele comori supte din ţărână. Meşterului meu îi lipsea doaga raţiunii, dar putea trăi cu acest disconfort.; chiar mai bine decât micii producători de mătase naturală pe care-i condamnase la înfometare, în numele unui ţel de uz casnic: acela de a-i satisface babei lui nevoia de a freca mămăliga cu un făcăleţ din lemn de dud.

N-am mai trăit aşa o vară din vremea în care intram prin efracţie în casele melcilor plecaţi la pescuit. Făceam contrabandă cu perle. Şi pentru că D-zeu mi-a dat multă minte, vindeam boabe de mac tăvălite-n sidef şi vafe contrafăcute. M-au arestat după ce m-au prins trecând Jiul pe care intenţionam să-l fac Dunăre, dacă Dunăre n-aveam, şi m-au condamnat la trei ani cu executare.

I-am fumat…

După ce m-au eliberat, am cules un braţ de flori de nuc şi m-am dus glonţ la uşa iubitei mele, o femeie dârză pe care o lăsasem cu damigenele pline de benzină şi ratele neachitate.

Am găsit-o cu doi copii; făcea dulceaţă din muguri de molid. Când am văzut-o cu şorţ în faţă şi cu zahar pe degete, mi-am amintit de vorbele cioplitorului filosof şi le-am adaptat situaţiei, că de aia îl iubesc pe Darwin: Sunt bune şi florile de nuc, dar nu poţi face din ele cozonaci.

Aşa a fost să fie…

Apoi am plecat în sus, pe Siret, spre graniţa cu Ucraina, să culeg chiştoace. Auzisem că unii se propăşiseră din contrabanda cu ţigări.

Cu ţigări din alea, de după.

Semne bune, 2015