The Chills Coming From The Skye

Se spune despre oamenii care n-au dubii că sunt într-un fel limitați. Numai ei au  dreptate, numai ei știu, numai ei dețin soluții. Noi, cei de la RCGH, nu spunem că suntem perfecți și că nu greșim, dar în privința dubiilor… Ei bine suntem la dispoziția lor. Și asta fără să jignim pe nimeni. Ne întrebăm mereu dacă o să rezistăm, dacă o să fim cu toții apți de joc, dacă strapurile n-or să cedeze sau dacă va veni o vreme când o să regretăm nu ce am făcut, ci ce am fi putut face. Cu o singură excepție: știm fără putință de tăgadă că nu ne este teamă de nicio echipă. Și probabil că ăsta e cel mai mare defect al nostru.

Galațiul a venit la Suceava cu planuri mari. Aveau un punct în spatele nostru, vânau locul 3, ne bătuseră în tur la un scor care n-a reflectat realitatea din teren și intenționau să se impună pe un teren cumva neutru. Așa se face că la pauză intrau la cabine la adăpostul unui călduț și liniștitor scor de 12 – 3.

Repriza a doua a început sub auspiciile dominației teritoriale a gălățenilor și ne-am trezit că suntem conduși cu 19 – 3. Și era soare și le era bine. Îmi amintesc perfect vorbele lui Sean, Ștefăniță și Andrei pe care le-au rostit în cercul format de tricourile pe care tronează semeț, ca o legendă, cerbul. Și nu înțelegeam de ce n-aveau efect.

TImpul trecea și cerul se împânzea de nori și ajunsesem la jumătatea reprizei a doua într-o criză de timp ce nu lăsa loc de prea multe speranțe. Vreau să vă întreb ceva: voi credeți în mituri, în semne, în fatalitate? Eu, da.

Avem lovitură de pedeapsă. Cineva cere de pe margine să dăm la bețe. Dar Daraban e în transă. Joacă balonul la mână și înscriem eseu prin Geofrey. Timpul se scurge. Îmi fac calcule. Dar transformarea nu vine. Fuck! Încrâncenat, dornic de revanșă și impulsionat de încurajările din tribună – Humoru, Humoru – Daraban plonjează cu balonul în terenul de țintă. Bum! Ne apropiem, dar transformarea iar nu vine. Fuck! Again. Tic-tac, tic-tac, tic-tac…

Și vine Antonesi, Anton, cum îl alintăm noi. Și dă drumul la baierele care-i țineau cerbul de pe piept și trece prin tranșeele gălățenilor cu eleganța lui Michael Jackson pe scenă și înscrie eseu la centru. Și de data asta transformarea vine. Și preluăm conducerea și n-o mai cedăm.

Și nu mai era soare și ne era nouă bine.