Prima întâlnire cu spectatorii noștri avea să se desfășoare sub auspiciile pufului de păpădie care-și caută centrul de greutate în terenul de țintă al primăverii. Uneori îl nimerește și e bine, alteori, deși îl nimerește, nu e bine. Cum de adică de ce? Păi n-auziră-ți de TMO? Sau de bunul meu amic, Emi Gorodea, care e tăticu la TMO?
Bun, să lăsăm poveștile. Bârladul venea pe malul Moldovei să-și vândă marfa pe bani mulți. Auziră ei că aici nivelul de trai ar fi mai ridicat, că Euro sare bine de 6 Lei… Bazaconii, am spune noi, dar nici nu-i puteam învinovăți. Când dai atâția sportivi de valoare rugby-ului autohton, n-ai cum să nu-ți vinzi pielea scump. Și uite așa, din tranzacție în tranzacție, din indice bursier în indice bursier, la finalul primei reprize, tabela de marcaj indica un 15-12 sec în favoarea noastră. Nu știu dacă datorită faptului că am scăzut noi nivelul ori că l-au ridicat ei, cert e că a doua parte a jocului pleca practic de la egal.
Nu știu dacă fac bine sau nu și, sincer, chiar nu-mi pasă, dar eram curios să știu dacă știți cine a câștigat anul acesta Premier League? Exact! Cormoranii. Știu, nu are legătură cu sportul cu balonul oval, e OK, pot a vă înțelege mirarea, dar vă întreb: oare voi îmi veți înțelege entuziasmul? Hai să facem altfel. Voi îmi admiteți aroganța de a devia de la subiect, iar eu vă promit că la finalul lecturii o să găsiți această inadvertență, cum ar spune unii, mai mult decât decentă.
Repriza a doua a meciului cu Bârlad a avut o cu totul altă față. Eu știu multe despre felul în care se pregătesc băieții de la RCGH, dar nu spun, că nu vreau să-l supăr pe Sean, însă cine a văzut meciul a putut constata că s-a jucat cu preponderență în jumătatea oaspeților. Condiția fizică superioară, disciplina și dorința de a șterge cu buretele impresia lăsată de prima repriză, chiar dacă însoțite de unele greșeli, au convers spre ceea ce așteptam cu toții: victoria cu punct bonus.
Mi-ar plăcea să cred, în nebunia-mi furtunoasă și plină de păpădii, că cerul, care-și trimisese câteva picături de ploaie, ca niște solii britanice de peste Canalul Mânecii, a vrut să ne transmită un gând, un imbold, o încurajare, știind, la rândul său, în nebunia-i creatoare și plină așijderea de păpădii, că atunci când ți-e greu, când ești surprins de furtună și de ploaie trebuie să ții capul sus, să nu-ți fie teamă de întuneric și mai ales să păstrezi speranța în inimă, căci, nu-i așa? You never walk alone!
Marius Gabor 