Io chiar nu știu cine a așteptat mai mult meciul ăsta, noi sau sucevenii? Pe de o parte, noi luasem în cătare poziția de lider al grupei, deși știm că mai avem un drum lung până la final, pe de altă parte amicii noștri, care primiseră un energizant, așa mai eco, de la proaspeții lor campioni naționali mai tineri și cu mai multe perspective. Acu depinde și cine citește, ce pot eu să vă asigur pentru cei care nu sunteți familiarizați cu întâlnirile noastre directe, că orice ar fi, în orice condiții și sub orice fel de auspicii, nu ospicii, dar despre asta, în alt paragraf, au fost, sunt și vor fi epice.
N-aș putea spune că am început prost, deși sucevenii au deschis scorul în urma unei lovituri de pedeapsă, dar am avut puterea de a găsi un punct de sprijin și de a răsturna Universul, ca să-l parafrazăm pe un nene din Grecia antică. Și nu doar că l-am răsturnat, dar am făcut și un tobogan pe care se dădeau eseurile ea în chiote de bucurie, deranjând liniștea pescarilor de pe malurile Sucevei.
Bă, băieți, hai să lămurim o treabă. Eu, și vorbesc aici pe persoană fizică, de șapte ani, de când sunt alături de tot ce înseamnă Rugby Club Gura Humorului, îmi asum tot ce spun sau scriu despre această echipă care a plecat de jos și care a trecut prin multe pentru a ajunge să facă performanță. Atât cât s-a putut. Ne-am cunoscut mereu limitele și dacă am avut slăbiciuni, am învățat să trăim cu ele. Niciodată, dar niciodată de când stau pe marginea terenului nu mi-a fost dat să părăsesc un stadion cu un gust atât de amar așa cum l-am simțit azi. Îmi sunt dragi băieții din Suceava, fie că e vorba de jucători sau de staff, cu unii mă întâlnesc la evenimente, cu alții pe stradă, există o colaborare veche si productivă între cele două cluburi, am fost și vom fi mereu ca doi frați, dar nu ai cum, niciodată, niciodată, bă, să strigi căcaturi rasiste la adresa unui jucător, oriunde ar evolua el, oricine ar fi el. Am avut clinciuri cu grivițenii, am avut meciuri grele cu petroșenenii, cu bârlădenii, cu ieșenii, nimeni, niciodată nu și-a permis să facă un astfel de gest.
OK, poți s-o faci, e alegerea ta, dar dacă vii la un meci de rugby și strigi căcaturi în gura mare, doar pentru că ai băgat țigara în gură după ce ai aprins filtrul, ori pentru că ai ginit un mesaj pe telefonul neveste-tii ce are șanse mari să fie de la amant, astea nu-ți dau dreptul să jignești niște oameni care-și fac meseria la 40 grade, în timp ce tu stai cu mâna la prohab și aștepți să ți se albească dinții făra să știi cum arată o pastă și o periuță, care, btw, păcat că nu poate fi folosită și pentru creier, însemnă că-ți pierzi timpul de pomană. Du-te, ba, la faianță!
Hai să nu ne bolunzim cu toții, că e păcat. Chiar sunt oameni care au nevoie de ajutor la ospicii, nu trebuie să ocupăm locurile și acolo abuziv, așa cum am crede unii dintre noi că s-ar cuveni.
Marius Gabor 