”Ploua infernal” în poezia lui Nichita Stănescu, ploua și când plecasem de acasă spre Petroșani, unde ne așteptau prietenii noștri de la Știința cu o carafă de vin mai vechi decât lemnele ce începeau a arde în sobe, semn că anotimpul pinguinilor plana deasupra capetelor noastre cu aripi de condor. Doamne, ce ironie sublimă. Hai, recunoașteți acuma, nu-i așa că v-ați întrebat măcar o dată în viață, oare de ce mama dracului n-ar fi putut și pinguinii să-și depună ouăle pe o cracă de sequoia în loc s-o facă pe o pojghiță de gheață gata să trosnească la primul pârț tras de natură? În fine, hai s-o lăsăm așa. Mai mult ca sigur că subiectul ne depășește.
Tot respectul pentru geniul poetului, dar la ora meciului n-a căzut din cer nici măcar o picătură infernală. Sau barăm una regulară, că idilică era mai greu, astea-s rezervate mai mult cuplurilor, nu echipelor de rugby. Să spun c-a fost semn divin, mă tem că-s cuvinte prea mari și ușor defazate față de lupta din arenă, să spun c-a fost infernal, numai de dragul armoniei literare, mă tem de ridicol… Știți ceva? Hai să ne punem de acord c-a fost o coincidență, și în felul ăsta mulțumim atât breasla lăutarilor ce-ți pansează suferința cu arcușul lor din păr de inorog, dar și comunitatea științifică ce debordează de rațiune precum o curvă de furtună care înfige cuțitul până la prăsele în răsăritul ce-ar fi trebuit să fie epic.
Am început în forță și am stabilit încă din minutul unu al meciului un lucru: om fi fost noi în deplasare, om fi fost obosiți de la atâția kilometri parcurși sau om fi băut noi toată carafa aia de vin, dar când e vorba de culcat balonul dincolo de linia aia, nu ne mai jucăm. Eseul marcat de Geoffrey, Uncle Joe, Herra sau cum i-om mai spunem noi în autocar (Mulțumim, Tarsin!) era primul semnal că nu veniserăm să aruncăm cu zarurile acolo unde Rubiconul nici măcar nu visase să curgă. Probabilitățile matematice erau elemente care nu-și aveau locul în conceptul nostru. Venisem să câștigăm, nu existau opțiuni intermediare. Punct. .
Și am mers pe linia asta, am spus pe ”linia asta”, nu m-am referit la altfel de linii și nici n-am vrut să intentez procese de conștiință celor ce folosesc cardul și-n alte scopuri decât cele bancare, dar ne-am impus clar punctul de vedere încă de la început. Și o spun, domnilor de la Știința Petroșani, cu tot respectul pe care vi-l port nu doar eu, ci și toată echipa. Știm și vorba aia cu roata care se învârte, e OK, dar deocamdată spița pare a fi mai țapănă la noi și nouă ne place asta.
Transmitem un salut cordial, de aici din Bucovina, gazdelor noastre din Petroșani, respect Răzvan Barbu, Marian Năstăsie et co., vă așteptăm pe la noi cu aceeași carafă de vin cu care ne-ați așteptat și voi și vă promitem că oricare ar fi rezultatul, așa cum spunea și căpitanul nostru, Ciprian HOSTIUC la finalul meciului, ne vom strânge mâinile ca niște domni din înalta societate. Aia a rugby-ului, că aia a pinguinilor pe care o pomeneam la început e pentru alții, mai puțin stilați, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Dacă nu, nu-i bai, vă scriu eu în privat, că dacă o spun aici, se activează și ne paște plictiseala.
Hai, să auzim numai de bine și vă asteptăm lângă noi în confruntările cu Galați, Sportul si Grivița!
Marius Gabor 