Clima din Timișoara, cu un avans de vreo două săptămâni față de cea de la Suceava, ne-a luat puțin prin surprindere. Una e să vezi ghioceii de acasă pe ultima lor sută de metri și alta e să găsești liliacul înflorit, în aceeași, zi la peste 500 km distanță. Dar ne-a plăcut. Mai ales că în locul unde fuseserăm cazați, în grădina din spate, trona un copac înflorit lângă iazul luminat cu spoturi albastre și roșii. Și uite așa mi-a zburat gândul spre un alt loc aflat, de data aceasta, la peste 9000 km: Japonia.
Sper să nu greșesc, dar cred că primul cetățean născut în afara Japoniei care a primit gradul de Yokozuna a fost Akebono. Ei bine, ca să n-o mai lungim și să revenim la oile noastre, mai precizez că Akebono avea 2.03 m și o greutate de 240 kg. Da, nu era deloc mic, nu?
Ne-am prezentat la meciul cu SCM USV Timișoara, aka Akebono, din postura de outsider, evident. Bănățenii veneau la această întâlnire însoțiți de două cupe: cea care desemna Campioana României și Super Cupa în posesia căreia intraseră în urmă cu șapte zile, când i-au învins pe băimăreni. Și cu toate că bănuiam care urma să fie deznodământul, nu vă ascundem faptul că ne-am străduit să facem un meci bun. Atât cât am putut și cu puterile pe care le aveam. În definitiv, până și marele Akebono își încasa câte o cafteală prin oshidashi și nu-l dezavua nimeni cu adevărat, deși publicul arunca cu perne spre dojo de fiecare dată când un Yokozuna mânca bătaie.
E greu. E foarte greu în Liga de Rugby Kaufland. Contactele sunt mult mai intense, spațiile de manevră mai mici, iar adversarii, profesioniști cu normă întreagă, oricât de simpatici le-am fi, nu ridică piciorul de pe accelerație decât după fluierul de final al arbitrului. Am jucat curajos, am ales degajări în tușă în apropierea cinci-ului advers în încercarea de a marca eseu, deși puteam alege 3 puncte, am plătit tainul cerut de accidentări și chiar dacă scorul a fost dezastruos, știm că am făcut tot ce a ținut de noi, în limitele pe care ni le permitem, să avem o prestație reușită.
În încheiere, dorim să transmitem un gând bun suporterilor și simpatizanților noștri, sponsorilor și partenerilor și nu în ultimul rând, elevilor de la Alexandru cel Bun din Gura Humorului, care ne-au făcut galerie în tribuna de pe stadionul Gheorghe Rășcanu. Vă mulțumim pentru susținere și răbdare și promitem că pre mulți o să popim și noi. Când ne-o veni vremea…
Dar până atunci să ne amintim de strigătul arbitrului când marele Yokozuna câștiga un meci și să felicităm echipa adversă pentru victorie: Akebonooooo!
Marius Gabor 