“So fucking close…
Oh, and there is a woman.
Yeah.
A woman
Whou I love
And I got close..
Nearly got fucking everything!“
Tom Shelby, Peaky Blinders
Sus, pe lampadarul în care ceara lumânărilor
Se prelinge ca o lacrimă
Zace rugăciunea îngânată
De o un sobor de preoți
Semn că Apocalipsa e mai aproape
Decât ne-am fi imaginat,
Sau, hai s-o dăm pe optimism,
Ca să nu spui că-s nasol,
Și să mai ascuțim dalta o dată
Înainte de a mușca din marmura
Pe care stă scris numele tău.
Ca să nu mai poată fi șters de nimeni.
Jos, pe dușumeaua înroșită de trandafiri
Se aștern sfioase, învăluite de pliuri senzuale
Bucăți de mătase verde
Semn că-n închisoarea
În care-mi execut pedeapsa,
Lumina se dă cu porția
Și numai în combinații complementare,
Sublimându-mi ființa păcătoasă
Într-o fantomă pierdută la barbut
De un drac superstițios.
Ca să nu pot fi șters de nimeni.
La stânga, paharul de whiskey,
Boxa spartă
Și refrenul ce se prelinge pe perete
Ca o proiecție a nopții în care
Ne-am făcut de cap, uitați de lume…
Fuck you all!
Spuneai, dezgolindu-te în lumina lunii
Ca o cumințenie a pământului
Pe care nici măcar Brâncuși
N-ar fi îndrăznit s-o sculpteze,
Dornică de a se naște iar și iar
Mai rea și mai rea
De dragul antagonismului
Căci, nu-i așa? Cum ar fi putea să fie o felină
Dacă nu însetată de sânge
La dreapta, pe partea opusă inimii,
Se odihnesc jurămintele nespuse,
Promisiunile nepromise,
Citatele necitate
Și suspinele suspendate
Între sistolă și diastolă,
Semn că-n închisoarea-n zac de-o veșnicie
Călăii care-mi țintuiesc tâmpla
Cu țeava rece a revolverului
Abia așteaptă să-mi curețe sufletul
Cu mopul, ca niște femei de serviciu,
Neștiind, idioții,
Că eu voi continua să trăiesc prin tine
Cea a cărui nume sculptat pe buza lunii
Va străluci iar și iar,
La fiecare pătrar
Mileniu după mileniu…
Ca să nu poată fi uitat de nimeni.
Marius Gabor 
Leave a Reply