Multe poți spune despre mare, fie că o vezi prima oară, când mirosul de apă sărată te face să crezi c-ai alunecat pe ultima treaptă a scării de lemn a minei de sare de la Cacica, fie că o vezi ultima oară, când un soi de nostalgie ancestrală te trage în larg, ca un curent de mare adâncime din ale cărui gheare e greu să mai scapi viu. De pildă, eu, de fiecare dată când plec spre casă, lăsând în spate talazurile, mor un pic.
Litoralul Mării Negre ne-a întâmpinat sâmbătă cu o ploaie interesantă. Adică, la naiba, cât ghinion să ai să prinzi ploaie la ora meciului? Haida, de! Ne-am strâns cu toții în jurul căpitanului, am scos tobele și am trecut la incantații. Efectul n-a fost chiar cel scontat, fir-ar mama ei să fie de incantație, dar barăm ne-a lăsat senzația că dansul ploii noastre, căci era a noastră, avea să aducă gazonului dobrogean o aulă așa, mai bucovineană. Mda… Am luat-o razna.
Așadar, ploaia ne-a deschis calea spre Stadionul Flacăra, unde aveam să întâlnim pe CS Năvodari, în cadrul etapei a 8-a. Năvodari, echipă sudată, matură și bine legată, cum o caracterizase și Marian Moroșan la finalul meciului, a început meciul în forță. Prin urmae, primele minute nu ne-au fost deloc favorabile, marinarii reușind să marcheze un eseu și să-l transforme. Practic, până să fac prima poză eram conduși cu 7-0.
Însă.
N-om fi noi chiar cei mai buni din lume, dar avem din când în când așa un fel de răbufniri orgolioase de ne speriem și noi și atunci, oricare ne-ar fi adversarul, dăm peste el cu tupeu. Evident, CS Năvodari era favorită, nimeni nu contestă asta, dar de am fi avut oleacă de noroc știți cât putea fi scorul? Vă spun eu: 13-7 pentru noi. N-o să ne apucăm acum să căutăm nod în papură și nu căutăm scuze, dar ne plac detaliile. Mai alea care ne fac să visăm.
Uite, de pildă, nouă ne-a plăcut Dobrogea, cu culmile ei domoale, ne-a plăcut Brăila lui Fânuș, ne-au plăcut aerosolii din Năvodari, hamsiile ce par că-s pe cale de dispariție, meduzele, scoicile, pescărușii, nisipul și răsăritul de soare. Nu ne-a picat tocmai bine infrângerea, e drept, dar ne-a plăcut să jucăm rugby cu gazdele noastre, și să știți că s-a jucat fără menajamente.
Am pierdut cu 37-12, ca s-o luăm pe scurtătură, un scor care reflectă cu fidelitate realitatea din teren. Se putea și mai rău, se putea și mai bine, important e că am făcut față cu brio și acestei încercări. Aș spune chiar cu zâmbetul pe buze, și nu vreau să supăr pe nimeni, dar știe Tucaliuc mai bine despre ce fel de căpușe vorbesc.
Punctele noastre au fost marcate de Daraban (eseu) și Tucaliuc (eseu), iar cele din loviturile de pedeapsă de către Conache. Aș vrea, în încheiere, să vă spun ceva: nimeni și nimic nu ne va putea frânge vreodată zborul. Suntem aici, pe metereze, cu copiii de la juniori, cu cei care vin din afara localității, cu veteranii și cu toți cei care fac eforturi uriașe pentru ca povestea de la Gura Humorului să continue.
Mulțumim pentru sprijin și pentru încredere și vă așteptăm alături de noi în ultima etapă, când întâlnim Bârladul, acasă.
Marius Gabor 
Leave a Reply