Din Suceava-n Potaissa, Bucovina plânsu-mi-s-a

Cu o zi înainte de disputarea celui mai mare Monument ciclist din lume, Paris-Roubaix, la poalele Cetății lui Ștefan avea să se înregistreze pe răbojul istoriei o bătălie în care câștigători și învinși deopotrivă, au lăsat garda jos și s-au luptat până la ultima suflare, când trâmbița din Sala ”Dumitru Bernicu” ne-a sfîșiat sufletele, semnalând capitularea la un gol diferență. Ultima noastră săgeată lovise stâlpul drept al porții turdenilor, în ultima secundă, făcându-ne să simțim din plin sarea turnată din belșug de oaspeții noștri, că au de unde, pe rănile noastre sângerânde.

Nu pot să nu mă las prins de vraja acoladei peste timp care a îmbrăcat această partidă într-o mantie purpurie ca a împăraților romani, cei care, încălțați în sandale și împodobiți cu frunze de dafin ne-au făcut să fim azi cine suntem, dar realitatea crudă, în format RAW, cum s-ar spune în limbaj academico-fotografistic, m-a readus cu picioarele pe pământ, unde, tributar unei reminiscențe adolescentine care-mi bântuie ADN-ul încă din vremea în care-mi doream să fiu matur, am fost nevoit să privesc în minutul 60 tabela de marcaj: 28-29

AHC Potaissa Turda, să o spunem pe șleau, nu e chiar orice echipă. Este câștigătoarea Cupei Challenge 2017-2018, și ocupata locului secund în ediția 2020-2021. Pe de altă parte, parcă-mi vine și mie să spun, fără falsă modestie, că nici universitarii mei nu-s de ici colea, și pentru cine nu mă crede, îi spun doar atât: băi, băiatule, când ai 7 (șapte) înfrângeri la un gol diferență, nu ai cum să nu te gândești că o aruncare de la 7 metri ratată, un atac pozițional sancționat de ”Pasiv” sau o eliminare ar fi putut schimba soarta măcar a trei-patru partide și ar fi dus la înregistrarea altor rezultate. Bun, nu e cazul să facem o tragedie, dar dacă ar fi să poposim în pragul misticului, sub efectul sedativului ”ce-ar fi fost dacă…”, s-o spunem p-aia dreaptă și să ne gândim că cifra 7 e una cu puternice conotații mistice și că nimic nu este întâmplător. Și mă opresc aici. Deocamdată.

CSU Suceava mulțumește spectatorilor care au umplut până la refuz sala ”Dumitru Bernicu” și care i-au încurajat permanent, suspinând la fiecare aruncare ratată și jubilând la fiecare gol marcat, când tobele spărgeau pragul fonic, zguduind pereții, și le promite că deplasarea la curtea Banului Mihai va aduce la picioarele Măriei Sale o calificare în ”Final Four” – Cupa României.

Până atunci, să auzim numai de bine!