Într-o seară de decembrie, anul trecut, Marius Gabor a trăit intens emoția intrării în mediul literar, prin selectarea prozei sale de către juriul Concursului IDC. Antologat în „Primul unșpe”, încurajat de familie și prieteni, a decis să debuteze în volum propriu.
Într-o scurtă declarație despre acest debut, Marius spune ce simte și crede:
„Debutul într-un volum personal are pentru mine multe semnificaţii.
Ţinând cont că majoritatea textelor sunt scrise la pers. I, singular, pot să spun că este un exerciţiu de sinceritate pe care am încercat să-l duc până aproape de desecretizarea convingerilor mele intime. « Amor de dragul ploii » nu este o ficţiune, chiar dacă pe alocuri îmbracă forme pamfletare sau idilice. Am scris despre iubirile mele, regretele mele sau momentele care mi-au marcat existenţa, dar şi despre pierderea unor repere. Această carte nu este altceva decât exprimarea nevoii de comunicare. A unei nevoi care nu vine dintr-o chemare lăuntrică sau metafizică, ci din convingerea că, poveştile scrise şi publicate, au propriul lor destin stabilit de judecătorul suprem – cititorul, care poate să fie complet diferit de cel al autorului.
Îmi place foarte mult literatura franceză, rusă şi britanică. M-au cucerit Victor Hugo, Tolstoi, Oscar Wilde, dar şi Octavian Paler, Mihail Sadoveanu sau Radu Tudoran. Îmi este foarte greu să mă desprind de marii clasici, dar atunci când citesc operele unor autori contemporani, realizez cât de vie este literatura, cât de maleabilă şi cât de mult sau de puţin rezonează cu aşteptările fiecăruia dintre noi. M-am regăsit în fragmente desprinse din opera lui Balzac, dar şi din a lui Mircea Cărtărescu. Mă inspiră umorul lui Romain Roland şi al lui Charles Dickens. Îmi place fluiditatea lui James Clavell, acurateţea lui Al. Dumas, dar şi profunzimea lui Louis Ferdinand Céline.”
20 mai, 2014
sursa: www.semnebune.ro
Marius Gabor 
Leave a Reply