Să dăm ceasurile înapoi, iubito

Să dăm ceasurile înapoi, iubito, să ne atingem palmele și să dansăm desculți și goi în roua de la marginea lumii, unde timpul nu merge niciodată îndărăt, pentru c-ar pica în gol.

Să dăm ceasurile înapoi, iubito. Al meu cu o oră, al tău cu cincizeci și nouă de minute, ca să am timp să te caut, ca să ai timp să te lași așteptată.

Să dăm ceasurile înapoi, iubito. Al meu cu un secol, al tău cu jumătate, ca să am timp să mă trezesc din morți, ca să ai timp să te naști.

Să dăm ceasurile înapoi, iubito. Al meu cu un mileniu, al tău cu cinci sute de ani, ca să am timp să răscolesc în cenușa Atlantidei, ca să ai timp să mă privești de sus, râzând.

Să dăm ceasurile înapoi, iubito. Al meu cu o viață, al tău… al tău să-l prinzi cu lanț la buzunarul de la piept, să-mi ticăiască lângă inimă, să-mi dezlege moleculele din ADN și să le lege de-ale tale într-o spirală nemuritoare, precum brățările dacice, precum jumătățile de suflet care se caută neîncetat dând ceasurile înainte și înapoi, înainte și înapoi…

Să dăm ceasurile înapoi, iubito, până când ne vom regăsi dansând desculți și goi în roua de la marginea lumii, unde genunea timpului își află începutul.

Tic-Tac Tic-Tac Tic-Tac