Am cunoscut-o pe Gina Iacob acum doi ani, când am achiziţionat de la ea un tablou cu Kurt Cobain. Pe vremea aceea, mâzgălelile mele, în comparaţie cu desenele, tablourile sau portretele făcute de ea, erau atât de naive şi de rudimentare, încât ajunsesem să spun cunoscuţilor că le-am făcut cu mâna stângă. Primul lucru care m-a frapat, admirându-i lucrările, a fost forţa cu care mesajul Ginei trecea dincolo de suportul fizic, indiferent că era vorba de hârtie, pânză sau carton. Al doilea aspect care m-a făcut să intuiesc faptul că am în faţă un artist cu o creativitate atât de penetrantă şi de vivace, încât e imposibil să-l treci cu vederea, a fost diversitatea manifestării actului artistic. Fie că e vorba de desene liliputane, de portrete în cafea, body painting, pictură pe coli de ziare sau pe cotoare de cărţi, Gina reuşeşte să transpună crâmpeie de realităţi obiective sau subiective (aşa cum îi stă bine unui nonconformist), să le treacă prin filtru-i „RGB” şi să le imortalizeze cu eleganţa şi bonomia unui fotograf de curte regală.
Îi mulţumesc Ginei pentru timpul acordat şi pentru amabilitatea cu care a răspuns întrebărilor şi sper ca în cel mai scurt timp să scriu o cronică a primei sale expoziţii, de la faţa locului.
La ce vârstă ai început să desenezi?
Desenul m-a atras încă din copilărie, de pe la vârsta de 11-12 ani.
Ştiu că în interviul dat publicaţiei “Marie Claire”, ai fost denumită « artista care pictează în cafea », dar care este tehnica de lucru care te reprezintă cel mai bine?
Ei bine, am să răspund la fel cum am răspuns şi acolo: ca artist şi ca om, sunt încă în curs de definire de sine. Momentan, singura tehnică de lucru ce mă reprezintă cu adevărat e haosul, căci abordez un amalgam de tehnici şi materiale în goana mea de a mă descoperi, ca şi stil. Oricum, haosul nu sună chiar atât de rău, pentru mine..
Am văzut multe din lucrările tale, începând cu miniaturile, desenele în cărbune sau în cafea şi terminând cu tablourile în ulei, în acril, lucrări de caligrafie şi chiar body painting, iar asta mă face să cred că eşti într-o permanentă căutare. Crezi că există desăvârşire în artele plastice ?
Întocmai. Cum spuneam şi mai sus, încă nu am reuşit să mă definesc foarte bine. Mi-aş permite aici să acord o notă generală acestei idei, adăugând că, din punctul meu de vedere, artiştii sunt de obicei într o permanentă căutare. Dacă există desăvârşire în artele pastice, aici nu ştiu ce să spun. E un subiect puţin mai complex, însă în linii mari, dacă există o contribuţie la sentimentul de desăvârşire pentru un artist plastic, cred că aceea este de a-i fi uşor recunoscută o lucrare, în timp. De a-i privi cineva fie şi o mâzgâlitură tipică, pe o ciornă, şi să poată spune: Da, ştiu exact cine ar fi putut face asta.
Ai studiat artele plastice la vreo şcoală de specialitate, sau eşti autodidactă ?
Sunt autodidactă. Nu am studiat la o şcoală de specialitate, însă cărţile şi munca celorlalţi artişti mă ajută să pot învăţa unele lucruri şi să mă pot perfecţiona în acest sens. Nu mă deranjează deloc să golesc de informaţie cele mai ascunse şi nebănuite colţuri, să greşesc şi apoi să învăţ de una singură.
Ce personalitate ţi-a influenţat (sau îţi influenţează) cariera artistică ?
Oh, asta e o întrebare interesantă! Sunt mai multe personalităţi care m-au inspirat şi care încă mă inspiră. Aş vrea totuşi să nu mă opresc la una în mod special, deoarece toate între ele au format un întreg, întreg care în mintea mea leagă un sens aparte şi care este foarte benefic pentru inspiraţia de care am nevoie.
Există posibilitatea ca în viitorul apropiat să fim invitaţi la prima ta expoziţie ?
Foarte mari. Dar asta doar dacă sunteţi iubitori de măsline verzi, pe care am de gând să le aşez în tăvi, tăviţe şi platouri de toate formele. Îmi doresc de mult o expoziţie, dar cum sunt destul de dornică să fie totul aşa cum trebuie, îmi acord timp, muncă şi răbdare în acest sens.
Iubeşti animalele, natura şi mai ales simbioza dintre ele. Care crezi că este factorul care poluează cel mai mult acest echilibru?
Cu siguranţă noi, oamenii. Făpturi gentile…
Ce fel de creioane foloseşti?
Grafit, creion mecanic, creioane din cărbune.
Crezi în viaţa de după moarte? Dar în reîncarnare?
Îmi place să refuz o teorie doar după ce voi fi avut certitudinea imposibilităţii ei. Aşadar…viaţă de după moarte? Reîncarnare? Totul este posibil pentru mine, momentan. Cred că lumea este, în genere, puţin mai mult decât ne putem noi imagina.
Care este ultima carte pe care ai citit-o ? Cine e scriitorul tău preferat ?
Trupuri Subversive, Margot Mifflin. O istorie secretă a femeilor si tatuajelor. Scriitorul meu român preferat este, de departe, Mihai Eminescu.
N-ar fi trebuit s-o spun, dar nu mă pot abţine. Ştiu că îţi place să scrii şi că ai primit o ofertă de colaborare cu o editură. Sunt şanse s-o găsim în librării pe scriitoarea Gina Iacob?
Îmi place mult să scriu, dar de cele mai multe ori o fac pentru mine. Consider că e dificil să găseşti ceva cu adevărat interesant de împărtăşit, în zilele noastre. Dacă sau de îndată ce voi găsi elementul potrivit pentru a stabili o relaţie de impărtăşire a unor gânduri ce ar putea să intereseze publicul, răspunsul „este” da.
Cât de important este imaginea de referinţă după care realizezi un portret?
Este important să pot vedea dincolo de imaginea în sine, să pot surprinde şi găsi trăsăturile frumoase ,interesante sau pur şi simplu expresive ale persoanei. O imagine poate spune multe, dacă reuşim să o privim cu adevărat.
Există o anumită parte a zilei în care te simţi mai inspirată ?
Noaptea este cel mai bun sfetnic al inspiraţiei mele. Sunt foarte puţine ocazii când lucrez pe timp de zi.
Nu multă lume ştie că ai o surioară care, într-un fel sau altul, îţi calcă pe urme. A fi pentru ea un model crezi că e o sarcină mai grea decât aceea de a fi sora mai mare ?
Îmi place să nu cred că sunt pentru ea un model, căci la fel ca şi personalitatea ei, şi a mea este în creştere şi formare. Este o sarcină grea de ambele părţi, dar când conştientizezi faptul că poţi fi o influenţă sau un tipar într-un mod involuntar pentru cei din jurul tău şi pe care îi preţuieşti, te străduieşti să fii o persoană cât mai bună în tot ceea ce faci. Ceea ce este dificil, dar şi benefic, pentru că, dorind să devenim mai buni, indiferent de motive, nu putem nicicând greşi sau regreta.
Ai o lucrare mai specială, la care n-ai renunţa niciodată ?
Am, dar o ţin ascunsă…
Unde te vezi peste, să zicem, 10 ani ?
Din păcate, nefiind o bună vizionară, nu aş putea să spun. Viaţa este atât de plină de imprevizibil de pe o zi pe alta, de la o secundă la cealaltă, încât destinul pe care îl voi urma nu poate fi doar unul, în egală măsură dorinţele şi trăirile mele legate de acest lucru sunt în permanenţă schimbătoare. Dar mai vorbim în 10 ani !
Mulţumesc, Gina, şi, pentru că azi este ziua ta naştere, îţi doresc să ai parte de împliniri, de inspiraţie şi de bucurii mici şi dese, Baftă şi ne auzim… peste 10 ani!
Mulţumesc!
Lucrările Ginei pot fi găsite aici, pe Instagram şi pe Deviantart
Marius Gabor 
Leave a Reply